| agonia romana v3 | Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|  |  |  |  |  | ||
|   |                     | |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|  |  | |||||
|  | ||||||
|   
		  agonia  
 
■ să fii bine, copilul meu   
 Romanian Spell-Checker  Contact | 
 - - - 
      - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  2005-10-07 | | 
   În drum spre trăirea unei senzații de sinucidere m-am întalnit cu batrânul Asperus. Îi constatasem de mult Personalitatea Vidă, aflată în așteptare, realizând și cât de mult îi semănam. Mi-a citit în ochi umbra unei întrebări: visam sau era o oglindă(?). Nici nu gândisem că aș putea fi umbra lui... Mi-am dat seama că plecase demult. L-am urmat fără să vreau, furișâdu-mă prin curți, lipindu-mă de ziduri, ascunzâdu-mă sub pașii grei ai trecătorilor grăbiți, dar cu toatea astea El era conștient de prezența mea. Ajunsesem pe o stradă laturalnică, când brusc se întoarse și îmi înfipse mâna în gât imobilizându-mă, apoi fluieră de două ori. Apăru o ceata gălăgioasă, formată din câțiva îngeri abrutizați de alcool, care mă înșfăcară trăgându-mă în locul cel mai întunecos al sufletului lor, ca apoi sa se debaraseze de mine, cu voioșie, aruncându-mă în prima pubelă întâlnită în cale. Râsetele lor m-au însoțit pe tot parcursul căderii, apoi a fost o lumină, o lovitură în spate care mă făcu sa țip, și pe urmă trebuia să învăț să spun "mama". 
 | ||||||||
|  |  |  |  |  |  |  | |||
|  | |||||||||
|  | Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. |  | |||||||
|  | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate