"Ioana este în fața ușii și realizez că fără o prietenă care să te asculte e dificil. Am nevoie de cineva care să mă asculte.Câteodată...
-Buna dimineața! Îmi pare rău că v-am sunat la această oră. Dar nu aveam altă rezolvare. Împrumută-mi o pereche de sandale până după-amiază. Trebuie să ajung la serviciu. Tu nu te duci?
-Acum m-am trezit, beau cafeaua și plec. Vezi cum îți vin astea. Stai cu mine la cafea sau te grăbești?
-Nu pot. Deja am întârziat. Dar trec pe la 5 pe la tine. Ești?
-Da. Nu uita să aduci cartea de vise. Și CD-ul cu filmulețul din ultimul an de facultate. Lasă sandalele și le iei diseară. Rămâne stabilit. Ne vedem. Pa, Ioana!
Îmi încep foarte plăcut dimineața. În 47 minute am terminat și sunt deja în drum spre instituția unde îmi desfășor activitatea.
Aud voci care îmi distrag atenția...și ascult. De ce nu a reușit să rezolve problema fără să apeleze la fosta prietenă, de ce nu i-a spus înainte de a le povesti prietenilor, de ce și-a trecut numărul în agenda telefonică...de ce-uri. El nu zice nimic. Dar nimic.
Întorc privirea să văd cum arată cei doi care s-au decis să-mi întrerupă gândurile matinale. O ea la 37 de ani, blondă cu șuvițe roșcate, cu o privire atotcuprinzătoare și atotcunoscătoare și cu un corp ce nu poate trece neobservat, mai mult din cauza ținutei care-ți atrage privirea instantaneu: niște pantofi albastru-verzui cu geanta de aceeași culoare și cu o rochie al cărei spate gol te-ar face să crezi că se deplasează spre ștrand sau spre o reuniune oficială. Era să uit că vocea ei este foarte autoritară, ca a unui prezentator meteo, vizibil alarmat de ploile care vin și care nu se știe când se opresc. El are o față "plictisită" ce arată că a trecut prin multe încercări ale vieții care l-au făcut să nu se mai streseze deloc și, ca atare, nu îl afectează deloc ceea ce spun cei din jurul lui. Face ce crede și nu ascultă pe nimeni. În pofida vestimentației ei, domnul este îmbrăcat corespunzător acestui anotimp și adecvat unui loc de muncă.
Și ajungem împreună în stație, ne urcăm în șir indian în microbuzul care tocmai a sosit și ne îndreptăm gândurile spre ceea ce avem de realizat în această nouă zi, asemănătoare sau poate chiar identică cu celelalte."