Þipete amenințări lovituri de bâte cel mare pune pumnul în gură celui mic și cel mic își pleacă capul se retrage înghite noduri mușcă pietre îndoaie fiare își înfige dinții în carne să țipe de durere și țipătul să asurzească rușinea nedreptatea lui rușinea nedreptatea lumii nu bătaia nu cuvintele de ocară ii cad cu lovituri de ciocan peste degete ci disprețul față de umilințile lui și de asta își mușcă și mai tare mâinile de asta jură răzbunări cumplite ca și cum ar fi ultima soluție de-a stârpi răul nepăsarea doar muscându-l de nas pe tiran doar într=o luptă corp la corp îl mai poți înfrânge și îți juri că ai să-l strivești ca pe un gândac mii și mii de răzbunări dinți scrâșnind pecetluind răzbunarea și când lupta pare mai cumplită și-l vezi mort târându-se ca un vierme spulberat în cele patru colțuri ți se face milă si îi acorzi înțelegerea ești răzbunat îl ierți și el știe asta fiindcă răutatea știe să citească dacă n-ar ști n-ar fi dar nu știe că micul tău gest a urnit lumea și va continua să se admire să-și rânjească sieși potrvindu-și cât mai bine cravata de lux pe pieptul de gorilă va continua să râgâie satisfacut să-și agite pumnii dansând în jurul meselor încărcate rege peste toate doar lumea îi aparține și de atâta proprie strălucire cum să mai vadă cocoașele celor slabi pe care urcă spre o fericire de gablonz .