Ce sunt eu in lumea asta de nimic? De ce indraznesc sa iubesc, sa rad, sa plang, sa respir, sa scriu? Nu scriu cu diacritice pt ca pur si simplu "nu-mi vine". Defapt nici nu stiu de ce mai scriu. Poate ca am sa scriu de acum in colo doar pt mine, pt prietenii mei, pt oamnenii pe care ii iubesc si ii urasc deopotriva, pt visele mele... Poate si pt sufletul meu... Suflet pe care l-am oferit pe tava de atat de multe ori incat tava este murdara. N-a indraznit nimeni s-o spele. Pe ea inca se mai preling dare de suflet de ieri, de alaltaieri... de-o saptamana, doua... de ani de zile... suflet stricat, mucegait... uitat de toti... Am sa continuu sa scriu despre iubire inveninata de ura, despre ingeri si draci traind intr-o simbioza perfecta... si n-am sa astept aceeptul nimanui pt a continua sa fac asta! Asta sunt eu. Sunt incapatanata! Poate ca nu m-am nascut in era care trebuia. Si indraznesc sa cer iubire? Nu! Nu vreau iubire! Vreau sa fiu lasata sa iubesc si sa urasc cum vreau, pe cine vreau si cand vreau! Vreau sa pot fi eu insami fara a ma simti umilita! Vreau doar un loc al meu in aceasta lume. Vreau sa insemn ceva... Vreau sa las urme... Poate ca ne place sa mergem pe nisip tocmai fiindca lasam urme.