Lumea aceasta este plina de ipocriti! Este de-ajuns sa privim in jur! Da, suntem inconjurati de oameni care nu isi recunosc propiile nevoi. Suntem inconjurati de oameni care incearca sa scape de responsabilitate in cele mai ciudate moduri posibile! In loc sa isi recunoasca nevoile, in loc sa spuna sinceri "Da, vrem!", ei arunca aceste ganduri intr-un colt intunecat al mintii cautand explicatii puerile... Nu radeti, caci de multe ori poate ca si voi ati facut asta.
Ganditi-va atent, de cate ori ati facut un lucru pe care nu vroiati sa il faceti, iar apoi ati cautat argumente, ati incercat sa va mintiti singur? Ganditi-va si intrebati-va: "De ce?"!
In raspunsul la aceasta intrebare rezida adevarata problema. Oamenilor le este frica sa-si recunoasca "slabiciunile", ei inventeaza aceste povesti, isi rearanjeaza prioritatile doar pentru a se ascunde! Insa de propiul tau trup, de propiile tale instincte nu ai cum sa te ascunzi. Ele se vor intoarce cu timpul mai mult ca sigur impotriva ta! Si astfel, paturile spitalurilor de boli mintale si mormanturile sinucigasilor sporesc...
De aceea se simt oamenii frustrati - pentru ca nu au fost in stare la momentul potrivit sa strige: "NU"! Nu vrem sa facem asta, nu vrem sa muncim acum, nu vrem sa alergam acum, vrem sa ne odihnim. Daca ar fi spus asta, poate ca o drama ar fi putut fi evitata... Insa este de multe ori prea tarziu.
De asta nu exista multi oameni care sa se iubeasca cu adevarat - pentru ca sunt foarte putini cei capabili sa dea glas unui sentiment: Nu mai conteaza decat persoana iubita si nimic altceva! Restul devine praf si pulbere... Adevarul care le mistuie sufletul este insa imposibil de suportat pentru multi dintre ei!
De asta apar atatea probleme - oamenii nu inteleg ce inseamna instinct, nu inteleg ce inseamna dorinta! Iti doresti ceva insa nu poti atinge acel ceva! Iar apoi, in loc sa lupti, in loc sa-ti accepti dorinta si sa o intelegi, o respingi pretinzand ca acel lucru nu conteaza pentru tine, inventand motive...
Da, poate ca vorbele pot sa ii pacaleasca pe ceilalti, insa ce cuvant este capabil sa iti pacaleasc propia minte? Exista oare asa ceva...?
Va simtiti neimplinit...? Asta pentru ca nu va aplecati urechea asupra propiei constiinte care cere! Este normal sa ceri, este normal sa doresti, este normal sa faci totul pentru a iti satisface dorintele! Poate ca suna animalic, insa realitatea nu trebuie neaparat sa sune frumos! Dorintele nesatisfacute, refulate, se intorc impotriva ta! Sa recunoastem toti ca suntem atrasi de sexul opus chiar daca asta este cateodata inoportun, sa recunoastem ca vrem, in functie de propia filosofie de viata, bani, putere, faima, stima celorlati (cu totii vrem ceva)... sau poate ca vrem ca toti sa moara, poate ca vrem sa ucidem... Nu trebuie neaparat sa actionam, insa trebuie sa constientizam propiile noastre dorinte! Trebuie sa ne acceptam trupul! Trebuie sa ne acceptam pe noi! Tao aluneca...
Da, suntem de multe ori subjugati de dorinte! Da, acestia suntem noi! Oameni, niste animale care rationeaza... Insa ratiunea nu reprezinta totul! Iubim de multe ori mistuitor! De ce sa nu acceptam acest lucru...? De ce sa nu intelegem ca pentru noi conteaza doar o mica particica din aceasta lume... Celorlalte lucruri le spunem fericiti:

"We breathe by the virtue of your rot!"