Mi-am luat cățel.
Treizeci de centimetri lungime cu tot cu bot pe zece centimetri lățime cu tot cu blană, trebuiau musai să poarte un nume, astfel încât organizația de tineret, aripa cu și fără tuleie a început să testeze cu frenezie antipatiile și simpatiile momentului: Powerul Albastru, Shrek, Yu-ghi-loi, Ronaldinho, Zucchero, Beckham, până la Sadam Hussein rămânând doar un pas anemic.
Jumătate de săptămână a fost strigat Power Puff, cealaltă jumătate, Becali.
După privirea ușor încrucișată, mi-am dat seama că bietul cățeluș începuse însă, să-și pună grave probleme de identitate, drept pentru care am hotărât să aleg nănașul după criterii mai practice. De exemplu:
Cine strânge băltuțele gălbui, pișăcite de blănos peste tot?!?
Întrebarea a ridicat brainstorming-ul din mijlocul casei, reducând drastic numărul de candidați astfel încât, am rămas să mă privesc în albul ochilor și cerul gurii, doar eu și el.
- Luș von Pluș, fie numele tău, piticanie ochioasă, am decretat în deplin acord cu mine însumi, atingându-l oficios pe șale cu ștergarul de bucătărie.
După botez, am trecut în regim de urgență la o porțiune mai sensibiloasă cum ar fi, ce-ar fi să facem pipi într-un singur loc?
Sistemul recompenselor a funcționat ireproșabil astfel încât Luș de von Pluș sare acum în cutia cu nisip de cinsprezece ori într-o singură oră.
- Hmm, mă prinde un mormăit. Măria Ta, puiul pădurii, trebușoara asta miroase a înșelăciune... Mi se pare mie sau tu ai început să te joci cu țara-n bunghi? îl iscodesc curioasă pe sub sprîncene.
- Lasă-l, mami că are cisteină de aia. Þii minte când mamaia dormea în baie ca să nu mai piardă timp pe drum?- intervine ecologistul familiei, deghizat ad-hoc în avocat de cățel minor.
Interpunerea mă destabilizează ușor dar ripostez fluturînd cartonașul galben.
- La următoare abatere, Luș dragă, îți dau una de te alegi și cu prostată. N-ai decît să faci și roata din stând pe loc, de la mine nu mai vezi nici un biscuite! Clar???
Aceasta a fost poziția mea. Voiam să mă conturez în mintea Lușului ca un adult responsabil pe care se poate baza, dar care, nu se lasă intimidat.
A urmat poziția lui. Crăcănat din stând pe burtă tocmai pe covorașul în tonuri bombon pe care nici unul din membrii bipezi ai casei nu îndrăznește să calce.
Am resimțit josnica lovitură drept în zona inimii. Răzbunarea crește în mine precum leușteanul. La umbră.
Sun la serviciu și anunț că m-am procopsit c-o inundație.
Înșfac punga cu biscuiți în formă de oase și circul începe.
Þup- sare Luș în cutia cu nisip, țup- eu cu biscuitele. După două ore deși ritmul pare oarecum încetinit ne aflam în aceeași fază. N-am nici o șansă. Piticania deține informații avansate despre controlul vezicii urinare. Fiecare săritură se concretizează cu o picătură minusculă de lichid pe nisip.
A venit momentul să opresc recompensarea, îmi șopește din adâncurile ființei, modulul ancestral al intuiției materne.
Deci, Luș sare- țup, eu mă prefac că n-am notat evenimentul.
Îl simt ușor dezorientat dar se repliază mai repede decât m-aș fi așteptat. Se îndreaptă în pas săltăreț spre covor. Ia poziția crăcănat și mă privește direct în ochi cu impertinență.
Deși hotărâsem să nu port negocieri cu teroriștii amenințarea e mult prea directă să o mai pot evita.
Reacționez exact așa cum se aștepta, scot biscuitele. Își adună crăcănatele rapid și îl înșfacă scuturînd din coadă de sus în jos ceea ce evident înseamnă: sâc-sâc!
Șezi nițel! Care pe care educă aici? Dau să mă enervez flocosul însă simte și bagă la înaintare fețișoara de orfan năpăstuit. Mă topesc pe dinăuntru ca un bulgăre de zăpadă pus la prăjit.
Mi se dublează tensiunea emoțională. Mă apuc să-i rod biscuiții cu osișoare. Lasă, să vadă și el ce e ăla stres!
Se pune pe lătrat, eu încep să urlu. Urlă el, latru eu.
...................................................................................
Am pierdut noțiunea timpului ca de altfel și alte noțiuni. N-am mai făcut pipi de mult.
Soțul meu ne-a găsit cu burțile în sus pe covorașul bombon. Își închipuie că m-am împiedicat și am căzut în cap.
Dau din coadă. Sunt perfect sănătoasă, n-ai de ce să-ți faci griji, dragule!
Când am început să latru, a luat cățelul și au plecat la plimbare de teamă să nu-i induc concepții greșite despre comportamentul uman.
Timpul avea să dovedească că nu avea dreptate.
În următoarele luni...