-După dealul ăsta e un pod de piatră.
-Nu știu, n-am fost până acolo.
-Nici nu cred că ajungem. Mai stăm?
-Stai să fumez. E târziu?
-Mai avem timp. Nu te grăbi.
-Nu mă grăbesc, n-am de ce. E plăcut să stai pe iarbă și să fumezi ca și când totul se reduce la ...
-Taci! Auzi?
-Ce?
-Cred că suntem urmăriți.
-Cine să ne urmărească? Toți oamenii au murit de mult. E imposibil.
-Probabil că m-am înșelat. Vreau să ne grăbim. O să facem un mic ocol, dar o să ajungem la timp.
-Mă, tu ai în minte ceva diabolic. Recunoaște! Vrei ceva, nu?!
-Vreau pe dracu’ să mă ia. Cred că ai devenit paranoic în ultima lună. Numai teorii ciudate îți zburdă prin minte.
-Ha-ha! Cine vorbea?! Mai ții minte că mi-ai zis ieri că ai presentimentul că o murim astăzi?
-Eeeee! Azi nu moare nimeni! M-am înșelat, am crezut că totul se reduce la o singură zi, se mai întâmplă se te cuprinda frica atunci când aștepti inevitabilul.
-Inevitabil?!
-E ca atunci când aștepți să vină ploia, știi și tu, norii se îngrămadesc la orizont urâți și putrezi de apă iar picăturile ocolesc exact zona ta de rezidență.
-Probabi că ai dreptate. Hai să mergem, am terminat de fumat. Ridică-te și hai.
-Stai. Ce urât miroase pe aici?! Simți?
-Nu, am nasul înfundat. Hai să mergem.
-Mă, ascultă-mă, miroase urât!
-Și ce dacă? Mergem pe poteca asta. Puțin mai încolo, după păduricea aia, o luăm la dreapta. Apoi mai avem de mers vreo 2 ore și dăm de lac. O să ne oprim acolo să mâncăm ceva și să facem o baie. E foarte curată apa, e adâncă. Se văd peștii cum înoată pe la fund.
-Ok, hai să mergem.
-Nu cred că ajungem mâine, dar totuși e bine să ne prindă noaptea pe marginea lacului. Facem un foc de tabără, o sa fie ca-n vremurile bune.
-Te cred. Chiar îmi era dor de un foc de tabără. Limbile de foc se ridică spre cer iar noi beți cântând “macarale râd în soare”…
-Ce vremuri - ce vremuri?! Oare trecutul a existat sau e doar un cântec patriotic?
-Eu cred că a existat. Cine mai știe?!
-Și eu cred că a existat, oricum e bine că ne aducem aminte doar lucrurile frumoase.
-Da…
-Mda…
-E o zi minunată, cu adevărat minunată.
-Știu, hai să ne grăbim, avem mult de mers.


Procesul de fuziune a atomilor este consecința libertății de exprimare a materiei, reciproca este foarte valabilă. Adică, bălăria este o plantă perenă.