După cum am mai spus, am plecat de mult din România, dar dulcele grai moldovenesc mă însoțește mereu.
Deși astăzi nu în limba asta visez noaptea, deși nu în românește îmi fac eu socotelile de piață, totuși atunci cînd mă aflu în anturaj românesc mă simt ca peștele în apă.
Nu întotdeauna și nu cu toți românii.
Și așa se face că ieșind la pensie și avînd destule pe capul meu, îmi fac totuși timp să mai scriu în românește.
Acum vreo doi trei ani am început să corespondez la un oarecare Forum românesc.
Mi-a placut acolo căci am întălnit oameni care își îndreaptă gîndirea spre subiecte la care mă gîndesc și eu.
Cu timpul numărul mesajelor mele a crescut, dar proprietarul Forumului nu era mulțumit de mine..
Respectivul era de părere că prea mă ocup de problema evreiască.
Și eu care credeam că abordez chestiuni la ordinea zilei, fie că despre trecut vorbeam, fie de problemele actuale ale Israelului.
Pe forumul acesta, împărțit în subiecte, există și unul în care posteaza toți aceia care au de spus ceva despre problema evreiască. Am înțeles eu bine că “șeful” nu mă vrea și chiar mă pregătisem să plec, cînd dintr-o data jmecherul trîntește o caricatură “pulsatorie”. Steaua mea dragă, steaua Regelui David, scutul poporului evreu e luată în derîdere și în mod periodic se transformă în zvastică.
Îi scriu io șefului că așa ceva nu se face, dar el rămîne insensibil și neîduplecat.
“Asta”, zice, “ca pedeapsă pentru că ai scris că Saddam, ca și Hitler, Stalin, sau Ben Laden, sunt/erau niște animale cărora li se cuvine pedeapsa cea mai mare posibilă”
“Domule”, mai spune șeful, “ fiecare om are drept la o judecată imparțială, că doar nu este cîine”.
“Bineințeles că are drept, doar nu ne vom face dreptate singuri”, scriu eu, gîndindu-mă și la atentatul nereușit împotriva lui Hitler.
Dar nimic nu ajută. Caricatura aceea tronează acolo unde și era și apelurile altor forumiști către proprietar de a o da gios, mai mult îl întărîtă și el tot împarte la pedepse și avertismente.
Am fost curios să știu cine e omul.
Presa romănească e plină de articole despre el. Pro și contra.
E apreciat pentru vasta lui cultură, pentru ușurința de exprimare, pentru maleabilitatea vorbirii împresărată cu citate din clasici, dar credeam că mai erau și alte păreri și le-am căutat.
Le-am căutat pentru că felul în care mă folosise pentru a posta caricatura aceea demult pregătită probabil, îmi dezvăluiau un “analfabet moral”.
Și am găsit…
Era mai rău decît crezusem.
Venit din familie evreiasca cultă, omul rămăsese orfan la vîrstă relativ tînără.
Intern la școala militară fura din pușculițele colegilor săraci. La pușcărie a predat deținuților lecții de Limbă Româna fiind eliberat mai devreme pentru comportare bună.
Ieșit din pușcărie se puse cu burta pe carte și își completă studiile liceale și mai tîrziu își dădu doctoratul în doar un an ”Cum Laude” și sunt și astăzi profesori universitari care cred că ceva nu e în regulă aici.
Personal cred că ar fi fost în stare să facă și două doctorate dacă voia, dar omul era grăbit să-și făruiască o trambulină către viața politică.
Și și-a făcut-o. Senator. Și ce găsește omul de făcut în astă funcție înaltă? Vreo lege care să aducă o pîine pe masa săracului? Nu. O listă despre cum trebuie să folosim limba română scrie și-i obține legiferarea.
O lege imposibilă și inaplicabilă nepăstrată și nerespectata nici măcar de Senator.
Dar viața politica nu-i priește. El simte că nu capătă atenția și respectul datorat lui. Și așa se tot vehiculeaza el din partid în partid pînă ajunge în cel mai rău posibil, care după o unică cadență, nici nu-i dă măcar satisfacția de a mai fi Senator.
OK, nu-i nimic căci omul mai e și asistent universitar întru cunoașterea limbii și are el micile lui satisfacții cu studente ocazionale care doresc note mai bune.
Mai are și Forumul lui în care participă, cel puțin la început, oameni de valoare.
Problemă e că acest fost hoț, fost evreu, fost actor într-un film pornografic, fost Senator, se adresează forumiștilor cu expresii ca: “ minciună nerușinată", “grosolănie inacceptabila”, “murdării infame”, etc..
Și ce fac forumiștii. Unii ca mine, ripostează și sunt pedepsiți, alții, plictisiți și scîrbiți pleacă pe alte meleaguri și, infine, alții, se supun și devin niște păpuși de paie.
Și ce mă ține pe mine acolo?
Caricatura aceea. O vreau ștearsă și încerc să mobilizez forumiști în indeplinirea dorinței mele.
Sunt tot dat afară de proprietar și reapar sub alte nume fără a ascunde că sunt același forumist.
În mod paradoxal mai supraviețuiesc acolo cîteva luni, împroșcat tot timpul de veninul șefului care îmi tot șterge mesajele și la un moment dat, atunci cînd declar direct că singurul meu țel e de a aduce la ștergerea caricaturii, sunt pus definitiv pe linie moartă.
Scrisori și apeluri către politicieni români, jurnaliști, oameni de litere, ziare, rămîn fără ecou și asta e.
Caricatura e acolo ca dovadă incriminatorie a ceeace este acest om și a indolenței celor cărora le-am scris...