Cristian îmi face un semn, vrea să ieșim să vorbească ceva cu mine. Îmi aștept încă o dată rândul și mă ridic de pe canapea și mă duc afară. El își aprinsese o țigară și stătea rezemat de zid cu țigară în mâna dreaptă, în timp ce cu mâna stângă își strângea haina pe lângă corp. Era foarte frig, iar la prima inspirare mă înec.
- Ia mă și trage ca să-ți revii!, glumele pentru care toți îl înjuram.
- Hai mă lasă asta, ia zi, ce e? nu mai puteam de frig, voiam să zică repede ce vrea și să intrăm înapoi.
- Da' ce te grăbești?, zămbea tâmp cu țigara între buze.
- Hai mă zi, că mor de frig! S-a întâmplat ceva? Dacă vrei să plecăm, zi ca să mă duc să iau hainele.
- L-ai văzut p-ăla?
Eram sigur că m-a scos din casă să vorbim despre “noul venit”. Îl chema Crub, sau cel puțin așa s-a prezentat. Era un puști pe la 17 ani, pletos, cu hainele rupte și foarte murdare. De când venise, adus de Viorel, nu a scos nicio vorbă, stătea pe fotoliu din fața noastră și trăgea și el când îi venea rândul. Asta când nu-l săream. Era o regulă nescrisă la noi, le săream pe fete și le dădeam mai puțin nou veniților, mai ales că ăsta nici nu pusese bani. Nici nu clintea când trecea cuiul prin fața lui, fără să se oprească la el.
- Bă, tu ai văzut că nu comentează că nu-i dăm pre mult?
- Da, e normal, știe că e pe datorie acum și nu vrea să-și termine tot creditul imediat.
- Taci mă, că ăsta ne lasă pe noi să ne facem praf și apoi, ori ne lucrează, ori cheamă garda.
………………………