Bursa de studii

Un autocar este oprit într-o parcare. Pasagerii stau grupuri – grupuri. Într-un grup, un student, Viorel, stă de vorbă cu alți patru călători.
Viorel : Mă duc în vacanță, acasă.
Dorel : Ce vacanță, mă ?
Viorel : Păi, eu sunt student, am fost la școală, acum e vacanță și mă duc acasă.
Mitică : Păi ce, bă, tu faci școală-n Italia ?
Viorel : Da !
Mișu : Bă, da’ ai banu’, nu glumă, păi, dacă-ți permiți să te duci la școală-n străinătate.
Viorel : A, nu, n-am bani, am o bursă, ce burse au mai rămas după ăia cu relații, am prins
și eu ceva.
Dorel : Păi, zi, mă, așa, deci lucrezi la bursă.
Gore : D-aia are bani, dă la bursă.
Viorel : Nu, nu, nu, n-ați înțeles, eu am o bursă de studii.
Mișu : Ce-i aia ?
Viorel : Adică, mi-se dau bani să merg la școală.
Râd toți.
Gore : Hă, hă, hă, asta-i mită.
Dorel : Ce, mă, adică-ți dă mită să te duci la școală ?
Mișu : Eu nu mă duceam la școală nici dacă-mi da mită .
Viorel : Nu e mită, sunt bani pe care-i primești pentru a te putea întreține pe perioada
studiilor.
Mitică : Ce să întreții ?
Viorel : Adică bani să mănânci, să locuiești la cămin.
Dorel : Păi, ce, dacă te duci la școală îți dă bani, așa, să mănânci ?
Viorel : Da, bursă !
Mitică : Ce chestie ?!
Dorel : Și cât îți dă ?
Viorel : Patru sute de euro !
Gore(strigă disperat) : Pe oră ?
Viorel : Nu, bine-nțeles că nu, pe lună.
Mișu(dezamăgit) : Ãăă, ș-o care credeam că-i vreo sfârâială.
Viorel : Păi, e bine, poți să trăiești cât ești student.
Gore : Bă, ăsta-i și tâmpit.
Mișu : E dus rău cu pluta.
Dorel : Băi, băiatule, tu ești dus rău, păi, eu fac banii ăștia într-o oră.
Viorel : Aaa, sunteți ingineri !
Râd toți.
Gore : Nu, bă, tâmpitule, la mangleală !
Viorel : Aaa !
Mișu : Facem, banu’, grupa mare !
Viorel : Da, dar nu se duc mulți la furat.
Râd toți.
Mitică : Bă, ăsta-i venit cu pluta.
Viorel : Da, sunt mai mulți la ...
Râd toți.
Dorel : Băi băiatule, când am plecat noi, au mai plecat încă douăș de autocare, toate pline
cu d-ăștia, oameni serioși, la furat.
Viorel : E, dar nu erau toți la furat, poate mai erau și la muncă.
Gore : Da, vreo doi !
Mitică : În douăș dă autocare !

Dorel : S-ar putea să fi fost vreo doi studenți, tu și cu încă vreunu’, vreo zece la muncă la
negru, restu’, mangleala, face banu’.
Viorel : Păi, da, dar vedeți, totuși, s-ar putea să fie vreo doi studenți, eu și s-ar putea să mai
fie încă unul.
Gore : Băi, cu o floare și doi studenți nu vine toamna, sau cum era aia ?!
Viorel : Cu o floare nu se face primăvară.
Gore : Așa !
Mișu : Ce-mi vii mie cu bălării d-astea că sunt câțiva la muncă, uite-te la ăia, cu miile, cu
milioanele, care-i la furat.
Mitică : Băi, vere, tu n-ai văzut ce de vile-i în România ?
Viorel : Ba da !
Gore : Păi, din ce bani ?
Mișu : O parte e ale politicienulor, care după ce-a furat de-a stins, acu’, luptă împotriva
corupției.
Dorel : Pă de altă parte, crezi că dacă muncești trei luni la căpșuni îți faci vilă acasă ?
Gore : Bă, ăsta-i tâmpit rău, eu credeam că studenții, ăștia, e și iei mai dăștepți.
Dorel : Hai, mă, să-l ajutăm.
Viorel : Cum să mă ajutați ?
Dorel : Te luăm cu noi, fi atent, aici suntem la o benzinărie, intrăm și te-nvățăm să dai cu
jula.
Viorel : Eu nu ...
Gore : Hai, mă, iei sticle de whisky ...
Viorel : Dacă ne prinde ?
Mitică : Las’ că nu ne prinde, avem experință de ani să zile, nici la alea sofisticate cu
camere de vederi nu ne prinde.
Viorel : Nu, eu nu vreau !
Mitică : Bă, dacă ăsta-i polițist, d-ăla, acoperitu’.
Dorel : Nu e, mă, dacă era, ne lua banii și marfa, o băga la el în portbagaj și pleca cu ea.
Gore : Ãsta-i student, hai, mă băiete, cu mine să te-nvăț, luăm amândoi câte o sticlă de
whisky, îți arăt eu cum.
Viorel : Nu, eu nu vreau, n-am nevoie, mă descurc cu bursa mea.
Dorel : Nu vrei, ă, te duci la școală ... las’ că ajungi tu la vorba mea !