- Buna, Grivei! De ce ești așa de indispus și amărât, de parcă ar da năvală hoherii peste tine?
- Sunt liber, dar pentru libertatea aceasta trebuie să plătesc. Îmi ghiorăie mațele de foame, aștept ca cineva să-mi arunce vreun posmăgel.
- Dar tu cum o duci, Polcane? Ce mai faci?
- Bine, mersi! De la cușcă până la poartă-i ruta mea de zi și noapte. Nu-s liber, ca tine. În schimb stăpânul nu uită de mine. Nelibertatea mea e răsplătită – îmi aruncă mereu câte un osișor și resturi de mâncare. Sunt mulțumit, protejat. Când vreau să mă hârjonesc, mai scot capul din laț, ca și acum, dar după aia mă reîntorc cu coada între vine acasă, la stăpân. Dar de ce șchiopătezi?
- Ieri, un papă-lapte nesupravegheat de nimeni, m-a lovit cu o bară de fier peste picior și m-a împroșcat cu nisip în ochi, să-i pierd urma. Ca să-l învăț minte, l-am ajuns și i-am rupt botul. Ce tărăboi au pornit bipezii ăștia, nici nu-ți închipui! De abea am scăpat cu zile. Сâțiva confrați au pierit de mâna lor criminală. De aceea-s stresat, îmi tremură și azi pielicica.
- Sunt la curent. Aseară stăpânul vorbea cu vecinul că la știrile PRO TV au transmis, că recent un pui de om a fost sfârtecat de niște turbăciuni și o să întreprindă măsuri drastice pentru a-i extermina. Nu au uitat nici de japonezul care a murit din cauza mușcăturii maidanezului.
- Genocidul ne așteaptă, frate, nu-i de glumă! Vor să ne stârpească de pe fața pământului. De aceea, când au fost mai marii lumii pe la noi, am vrut să ne plângem. Le-am ieșit în cale fără pâine și sare, că nu le avem, dar polițiștii ne-au gonit cu bastoanele de cauciuc de pe traseul pe care trebuiau să treacă. Și asta democrație se numește. Așa că tratativele n-au mai avut loc din cauza lor. Păcat, poate rezolvam problema.
- Apropo, tot ieri, bipezii povesteau că un arestant de la închisoare a declarat greva foamei din motivul că a fost închis pe nedrept. Cică a murit de foame, sărmanul. Ia tărie de caracter! Să nu te atingi de mâncare, când ți se dă, și încă în farfurie, nu în treucă!
- Noi, patrupezii, niciodată nu am declarat greva foamei. Că din care motive ne pun zgardă la gât?
- Iar deținuții nu-s ținuți în lanțuri, ca pe timpul lui Papură-Vodă! Le mai fac și promenadă, și-s hrăniți de trei ori pe zi. Dorm la călduț, nu ca noi, afară, pe ploaie și vânt.
- Nu înțeleg logica lor și basta!
- Ei doar sunt oameni, au rațiune, nu ca noi, javrele!
- Dacă am păcătuit cu ceva în fața lor, las” să ne pună și pe noi la dubă, nu suntem contra!
- Nu-s bani!
- Înseamnă că vine sfârșitul, Apocalipsa… noastră, a maidanezilor.