...nimeni nu se gândea la ea...
...era cumplit de întuneric în jurul ei, tot ce îi mai rămăsese era îmbrățișarea păpușei lipite strâns, strâns, strâns de inimă, pe care o forță rea și nevăzută încercase să i-o smulgă din brațe, dar cu o încrâncenare disperată a întregii sale ființe, păstrase acea ultimă senzație materială, cu care se contopise pentru a nu o pierde definitiv, ca pe toate celelalte... doar întuneric și frig pretutindeni... o frică intensă o înconjura ca într-o sferă, mii de ace năvălind din afară ori de câte ori încerca să își redobândească memoria trupului său de fetiță... nu o mișca decât o singură tendință, de a reface sau a se reîntoarce la ce pierduse... și nu putea renunța, nici la îmbrățișare, singura amintire, singurul reper de la care pleca mereu o căutare peste puteri și fără speranță...
...nimeni nu se gândea la ea, pentru că nu numai familia ei ci toată populația satului fusese pur și simplu zdrobită și înecată în câteva zeci de secunde sau cel mult în câteva minute sub impactul valului uriaș care se abătuse asupra insulei lor... în dimensiunea terestră elicoptere survolau fără speranță, căutând supraviețuitori pe deasupra a mii de corpuri ce pluteau lipsite de viață... gândurile, spaima și deznădejdea soldaților ce erau forțați să privească sinistrul unduit adânceau întunericul și respingerea...
...era cumplit de frig în jurul ei, tot ce îi mai rămăsese era îmbrățișarea păpușei lipite strâns, strâns, strâns de inimă, pe care o forță rea și nevăzută încercase să i-o smulgă din brațe... sufletul ei devenise acea îmbrățișare, cuibărindu-se în ea pentru a se salva... nu exista timp, ci numai suferința și inerția eternității... se afla undeva fără scăpare... și fără sfârșit... o frică imensă o copleșea, mii de ace năvălind din afară ori de câte ori încerca să își redobândească memoria trupului său de fetiță... nu o mișca decât o singură tendință, de a reface sau a se reîntoarce la ce pierduse... și nu putea renunța, nici la îmbrățișare, singura amintire, singurul reper de la care pleca mereu căutarea... nici la ceea ce știa vag că fusese cândva ceva poate cald, poate luminos, poate bun...
....................................................................................
...prin scutul de frig, întuneric și frică ce o înconjura, licăriri luminoase și calde se luptau să străpungă...
...sfere perfecte de lumină veneau tot mai multe, din depărtări de ea neștiute, urcând din conștiințele pline de iubire care se uneau cu lumina lumânărilor aprinse, în locuri de cult și biserici de pe întreaga planetă, prin rugăciune, formând aceste sfere-gând de ajutor și îndrumare pentru victimele necunoscute...
...dansul acestora ar fi rătăcit multă vreme la întamplare dacă nu ar fi fost îngeri și entități care să le polarizeze din ce în ce mai precis către sufletele blocate între planuri... dar nevoia era mare și lucrătorii în lumină se numărau pe degete...
...chiar și așa, de la puțini, fiecare picătură de iubire se aduna și conta...
...în cele din urmă sufletul fetiței se eliberase, energia izvorâtă din inocența ei de copil formând o potecă luminoasă ușor de urcat spre cerul de dincolo, destinat ei, de îndată ce gândurile venite în ajutor își împliniseră menirea anihilându-se reciproc prin îmbrățișarea cu senzațiile de frig, întuneric și frică ce-l înconjuraseră...
...ajuns acasă, se odihnea în liniște, cuprins de recunoștință ...