Coiosul din Rhodos

Viața la noi în casă semăna cu o toaletă de plajă. Miroase a bărbați. Nu a unitate militară sau a transpirație. Doar a bărbați.
Nu știu de ce pe fundul vasului cu salată a rămas puțin nisip. Probabil că Gagarin nu spălase ridichile bine, sau poate chiar Othello avea pietre la rinichi și ne lăsa mereu urme de nisip în farfurii. Toate ca toate, dar salata a fost chiar bună. Ne-am bătut și pe oțetul roșiatic de pe fund, în care – eu mai abil – am aruncat primul un dumicat.
Pleonasm. Othello să vadă piesa Othello. Dar la militari nu le place teatrul. Mi-era milă de el. Eu și casetele mele cu hip-hop! I-am stricat capul de redare de la casetofon. Acum e la băutură. Mi-era milă pentru că în timpul crizelor, nu putea să se pișe decât pe partea de inspirație armenească din Rapsodia Română. Când avea o criză mai mică se alina doar cu Huayno de la Roca.
Nu prea e bine să pleci nemâncat la școală. Și nici nedormit. Cerbul de Costi cred că rage și acum pe canapea cu scuipatul în colțul gurii. Dar trebuie să fiu fericit că miros a bărbat. Cunosc o mulțime de lucruri bărbătești pe care unul de vârsta mea nu le cunoaște. Cunosc de exemplu reacția plantelor de cameră la băutură. Costi le-a testat pe toate. Nici una nu s-a îmbătat. Doar o singură violetă de Palma s-a ofilit. N-are nimic! Și așa aveam două care făceau flori albe!... Știe cineva că o bomboană scuipată într-o cană de ceramică scoate sunet metalic? Nu știe.
Aseară am visat-o pe Doamna Veronica. Nu a fost vis erotic. Ce mai poate constitui erotism în ceva pe care îl știi ca pe palma ta? Am văzut-o în toate ipostazele. Numai la paralele nu am văzut-o. Mă întreb oare – așa prostește – dacă Nicu Ceaușescu avea vreun poster cu Nadia la paralele pe perete? Cred că știu care a fost problema. Am citit câteva poezii ale lui Dan Verona înainte să adorm și de-acolo mi s-a tras. Vero-na… Vero-nica. Se aseamănă numele. În sfârșit… Ca să mi se ia complet de datul ei peste cap trebuia să o văd tunsă. Și șoc! Dimineața a venit tunsă scurt și vopsită. Nu m-a mirat că doar era 15 și luaseră cei trei bărbăței ai ei banii de la armată. Am tras bine aer în piept și am simțit cum camera mirosea și mai mult a bărbați. Oare era de la mine sau de la Doamnă, care purta cercei mari ca să semnalizeze că este femeie?
– Să mergi cu Iisus… și să dormi pe unde vrei!
Asta mi-a zis-o acum o lună când am plecat la școală și i-am deranjat somnul cu cele două becuri de 70 de wați. Nici să râd nu-mi vine. Bine că nu mi-a zis Puță!
De ce trebuie să aflu totul pe pielea mea? O grefieră să corupă trei maiștrii militari să stea în cap? Doar pentru că ai un tricou cu elefant, al cărui mădular în erecție nu-l deosebești de trompă… Ce e aia o PUTRA? Ce trecere?!... De la băutură la filozofie de filme indiene… În casă la noi armata s-a împăcat foarte bine cu yoga și pilates, timp de două săptămâni. La finalul celor treizeci de minute de activități de calmare picioarele ne miroseau la fel ca și fundul. A trebuit deci să fiu atent ce îmi șterg cu igienica.
A venit vremea să mă satur și de suferința renală a lui Othello și de experiențele bahice ale lui Costi și chiar și de mustața ciufulită lui Gaga. Nici televizorul nu mă mai sătura. Nici nu am ce să văd… O singură chestie mi-a plăcut acum o săptămână când ne-a trezit din nou O. cu arteziana lui ruginită, care s-a învățat să meargă numai pe Enescu sau pe Inca. Unii veniseră în savană să filmeze animale pentru un documentar și au ajuns să le fugărească și să le împuște pe toate. Mi-a plăcut mult chestia aia. Mi-a adus aminte de Francis Macomber și de pramatia de nevastă-sa. Să moară el Francis pentru bulănașele ei de savană?!... Bulănașele ei cu peri blonzi, prea insesizabili ca să merite epilați. Bărbat prost!
În schimb eu am primit educație sexuată și asexuată de la Farmec 16 cu mătase de porumb… Și nimic nu e întâmplător… Și Othello obișnuia să bea ceai din mătase de porumb. Dar probabil așa se măsura prostia parfumului… Coco numărul 5 - bun și Farmec numărul 16 – prost. Dacă O. ar bea fiertură de Chanell ar scăpa de piatră. Oricum ar muri. Și ca să vedeți unde bat trebuie să fiți foarte atenți la detalii. Și încep: Drumul spre gară era mereu agonizant. Băiatul…Nu. Paraidisul trebuie să fie la persoana întâi.
Obișnuiam să merg mereu în urma femeilor de la tricotaje și le admiram de la spate siluetele uniforme. Farmec 16 și șamponul ieftin din părul lor îmi îmbăta nările ori de câte ori bătea vântul. Își țineau cât mai grațios cu putință mâinile, prevăzute cu degete unsuroase de cremele poloneze și chinezești, pe gențile cumpărate tot de la magazinele de chinezării. Gesticulau numai cu mâna stângă, căci fiecare dreaptă era mereu umflată și plină de înțepături de la acele prea mari cumpărate de firma Seniorei, și atașate mașinilor de cusut.
De la ele am învățat că trebuie să mă tund scurt, pentru că n-am urechile clăpăuge și că femeile folosesc hârtia igienică și pentru alte găuri.