Nu căuta un om fericit căci nu-l vei găsi iar oglinzile acolo nu reflectă decât tristețea. Așa am pornit să mi-l caut sperând sa-mi mai fie o eternitate. Trecerea nu a fost simplă și a trebuit să-mi las zâmbetul la intrare ca taxă spre veșnicie. Aerul e dens și plămânii se umplu de ceață amăruie tăindu-mi respirația. Dar pot să merg în continuare refuzând auzului să mai perceapă durerea din țipetele surde de pretutindeni. Închid și ochii caci imaginile se perindă prin viața-mi nesemnificativă aici. De ce să-mi bată inima un sunet ce-mi străbate venele? Be still my heart I say…și mă prăbușesc în mintea-mi încă vie… Aici mi te gasesc dar numai te simt căci orbită am fost de culori și cuvintele m-au surzit, când inima a dat greș i-am spus să nu-mi mai bată și mută acum iți spun cât te iubesc. Degeaba îmi raspunzi, degeaba îmi zâmbești, degeaba vrei sa-mi simți inima. Îmi iei mîna și știu. Mă aduci înapoi în lumea mea și mă lași aici singură. De ce nu m-ai vrut lângă tine dincolo de viață? Ce să fac aici fără tine? La ce bun atâtea culori în muzică dacă mâna ta e rece sub un pământ mai inapt decât sentimentele mele? Ai vrut să-mi traiesc viața? Atunci aștept aici să mor și eu și te voi căuta iar. Să nu-mi ceri atunci să te părăsesc. Nu o voi face. Între alegerea dintre bine și rău e un câmp. Ne vedem acolo…dar să nu mă cerți că nu-ți zâmbesc…zâmbetul l-am pierdut căutându-te…