Rândurile ce le voi citi le-am găsit pe niște foi răvășite lângă o oglindă akashikă a unui clarvăzător - un vrăjitor bătrân, mic de statură cu barba albă de un cot?nu știu că eu am găsit doar ușa deschisă și casa lipsită de vreo pesoană - la care am ajuns după ce zile în șir nu am avut pace de când cu pisica aia neagră ce mi-a tăiat calea doborându-mă, trăgând o spaimă soră cu moartea (și frate cu infernul) adresa obținând-o de la un prieten - persoană importantă nu spun cine - și știind faptul că poate vă veți întreba ce înseamnă oglindă akashikă, eu (poate) vă voi spune cum cuvântul akasha - oglinda fiind obiectul în care nu se văd vampirii - înseamnă ‘un spațiu subtil de proveniență divină unde e înregistrată istoria omenirii de la origini până la șfârșit’, ca să citesc din biletul mic lipit pe spatele oglinzii, unde am căutat fără succes ceva gen instrucțiuni de folosire, dar cum nu am găsit

…oglindă oglinjoară…(nimic)

trec să citesc hârtiile și aflu că lumea va fi avertizată de oamenii de știință că pe Terra -‘frumosul balon de săpun scos din jobenul unui magician din greșeală pentru că vroia să scoată un iepure dar va drege el încurcătura’ cum era definit Pământul într-o feerie pe care am citit-o într-un vis - va crește alarmant numărul populației astfel încât va trebui mărit ritmul economiei și agriculturii, va trebui lărgită piața locurilor de muncă - se vor vinde posturi de directori la bucată (sic!) - și a suprafeței de locuit - geografie demografică cât fugeam de tine in anii de școală - iar pe celelalte pagini citesc cum înainitând în ‘tenebrele timpului’ - ca să imit o frază a unui elev ce face compuneri sefe (în ora de geofrafie demografică?) respinse de reviste:’mai scrie-ne după ce termini liceul’ - omenirea se va mări de cinci ori, blocurile vor sufoca orașele ce vor deveni gigantice megalopolisuri, drumurile devenind un labirint în care fiecare se duce - unde simte mirosul de cașcaval mai putenric - și se întoarce ghidat de o hartă - acum îmi pare rău că nu eram atent la geografie și că făceam curte colegei de bancă - lăsând mașinile să facă totul din neputință - eu aș spune din comoditate - pe care nu le vor mai putea opri și deci într-o (bună) zi din cauza suprasolicitărilor se vor supraîncălzi și vor (supra)exploda, provocând consecințe ce nu mai are rost să le citesc - pălărie într-un picior ghici dezastru nuclear ce e? - și deci

…oglindă oglinjoară te compătimesc (te urăsc) pentru ce ai văzut…

arunc foile, mă uit pe geam, afară e urât, piciorul mă înjunghie - cum care? ăla drept de când cu pisica neagră, a naibi pisică neagră că m-ai doborât, pentru că m-ai făcut să îmi amintesc că nu eram bun la geografie dar și pentru că m-ai făcut să îmi revină în minte (în inimă) imaginea colegei de bancă – și mă întreb de unde blocul ăla de vis-à-vis că era un parc acolo dar îmi zic că e din cauza geamului crăpat ce poate reflectă imaginea unui bloc din stânga sau din dreapta - deși nu sunt sigur că nici la fizica optică nu eram atent -…

…oglindă oglinjoară cum o chema pe colega mea de bancă?...

și ies din casă trecând pe lângă un șantier care nu știu cum a apărut așa din senin, ca și blestemata aia de pisică neagră.