Uite-așa s-a mai dus o ediție a cenaclului Virtualia. Adică a X-a. Cu bune și rele Virtualia a reușit să reziste în timp și să adune scriitori sau autori importanți. Au fost pișcoturi, țigări multe, pișcotari, unii au adormit, alții au citit. Eu, recunosc, nu prea merg la evenimente, dar Alina Manole, nume de cod Alma, m-a convins să îmi mișc fundul pînă acolo. Asta ca să-l parafrazez pe Bobadil. A fost prima ediție la care am participat deci o să va scutesc de detalii tehnice și-am să vă spun cum am văzut eu. A meritat din plin, dacă nu pentru cărți, măcar pentru oamenii pe care i-am cunoscut și i-am purtat cu mine la Roman.

Deci.

Sîmbătă dimineață mi-am luat rucsacul în spinare, am tras aer adînc și-am plecat la ia-mă nene. Ploua torențial și cît am stat vreo juma de oră pînă s-a îndurat unul de mine, m-am tot gîndit. Aveam emoții, pentru că virtualul devenea real și numele căpătau chipuri. Mi l-am imaginat pe Liviu Nanu într-o mie de feluri, mai ales că trebuia să-i dau destupușul de bere primit în campania electorală. Măcar să nu se întrebe, ca la revoluție, dacă a fost sau n-a fost campanie electorală. Deci destupușul meu era dovada vie pentru cel mai convins puritan că a fost.
Ud leoarcă m-am uscat în mașină. Din cei care-și anunțaseră venirea, cunoșteam doar pe Dana Banu și pe Florin Caragiu, cu care m-am întîlnit în gară. La hotelul cadrelor didactice dăm peste primul impas. Pierdut Florian Silișteanu, declarăm nul? Drept e că portarul, bătut în cap, în loc să ne indice camera colosului, viteazului Siliștean, ne-a îndrumat în camera lui Laurențiu Orășanu. Adică Ghiocel.

Dezvoltare.

După un drum întortocheat și plin de cîini care toți voiau o bucată din Dana Banu, am ajuns la Casa Pogor. Mai aveam vreo două ore de pierdut, așa că ni s-a părut o idee bună să ne mai povestim la un vin. Cum am zis vin, ne-a mirosit și Florian Silișteanu, care a apărut cu poporului lui cu tot, plus băscuța de militar sîrb. Bineînțeles sufla vîntul prin buzunare, în schimb avea o geantă plină de cărți. Am stat o vreme la cioace, timp în care și-a făcut apariția și getodacul Ghiocel. Aproape de ora începerii apare o femeie care mă recunoaște din prima. Eu bănui că Alma dar de frică să nu o confund, tac mîlc, mi-am zis că mă lămuresc mai tîrziu. Vedem și volumul antologiei pentru prima oară.
Se face apoi timpul să înceapă cenaclul.

Sîntem primiți de copii care ne cîntă colinde. O sală caldă lume destul de multă. Pe mulți doar îi bănui cine sînt și-mi dau seama că intuiția mea feminină funcționează perfect. Băiatul cu aparatul trebuie să fie Dan Mitruț, cea de lîngă el cu burtica mare trebuie să fie soția lui Diana, undeva în spate îl văd și pe Liviu. Mă duc glonte la el și-i arăt destupușul de glorioase sticle. Puțin tocit, e drept i-am facut eu proba că doar n-aveam să-i dau omului un detupuș defect. Primul care-și lansează cartea e Florin Caragiu, despre care vorbește Șerban Axinte. Urmează Laurențiu și Florin și Liviu. Paul Gorban e și el pe-acolo, îl recunosc după cioc.

Și Gabriela Petrache o văd într-un colț alături de Maria. Prochipiuc. Toți mă pun să le scriu cîte ceva pe antologie eu dau din colț în colț că nu știu ce să scriu. Liviu e mai inspirat îmi scrie pe Cîrciuma lui bicuță: Scriitorului Emil Pal, cu speranța că nu va adormi în timpul lecturii. Hehe, m-a făcut scriitor, deci sînt tare.
Apropos, m-ați lăsat fără ecuson....Vreau ecusonulllll!



E aproape opt seara și, după lansări, Alma vrea să se citească poezie pînă la sfîrșit. Facem cunoștiință cu Andreea, un copil cu dizabilități compensate printr-un talent enorm.
<
ahref="http://s106.photobucket.com/albums/m264/emiemi_2006/?action=view¤t=canon124.jpg" target="_blank">Bineînțeles, fratele Silișteanu și-a uitat ochelarii și nu poate să citească. Revine cu niște ochelari împrumutați de un bătrîn. Recită și cade în genunchi în fața iubirii sale blonde. Podeaua se zguduie binișor.
<
ahref="http://s106.photobucket.com/albums/m264/emiemi_2006/?action=view¤t=canon103.jpg" target="_blank">Alma e stresată rău, Șerban se enervează pe un bătrînel care citește încontinuu tanka. Undeva, un alt bătrîn, probabil pișcotar după cum i-a numit cu drag Dana Banu, doarme liniștit. Din cînd în cînd se mai trezește și mai înghite un fursec.
Dan Mitruț și soția cîntă excepțional, apoi mai urmează cîteva lecturi Pe mine mă trec toate culorile curcubeului cînd Liviu mă invită să recit și eu.

<
ahref="http://s106.photobucket.com/albums/m264/emiemi_2006/?action=view¤t=canon093.jpg" target="_blank">

Să curgă votka...

Cenaclul se sfîrșește și plecăm la restaurant. Aici are loc transferul oficial al destupușului din proprietatea subsemnatului în proprietatea numitului Liviu Nanu. Vrea să-i facă proba îmi dă berea de rigoare, dar chelnerul o aduce gata destupată.
<
ahref="http://s106.photobucket.com/albums/m264/emiemi_2006/?action=view¤t=canon160.jpg" target="_blank">
Se mănîncă, se rîde multe. Maria Prochipiuc vrea o tărie. Da naturală să fie. Ia afinată, care nu e bună de nimic, apoi trece pe gin. Restaurantul n-are apă tonică. Daniel Bratu o consolează părintește. La masa alăturată Șerban Axinte începe să cînte haiducește la chitară și vocea lui sună teribil.
Apoi chitara e pasată la soții Mitruț, sau Mitruții cum li se spune.
<
ahref="http://s106.photobucket.com/albums/m264/emiemi_2006/?action=view¤t=canon145.jpg" target="_blank">
Și Liviu Nanu are o tentativă, dar probabil își dă seama că nu le are i se rezumă la ce cunoaște. Undeva într-un colț Gabriela Petrache, e mai discretă. Punem țara și literatura la cale, unii rememorează cum au trăit Revoluția. Liviu Nanu, care a făcut și de data asta pe Moș Crăciun, și a împărțit bomboane celor care au recitat, e sufletul petrecerii. Adînc în noapte se întâmplă minunea. Chelnerii vin la Florian Silișteanu, îi o feră o sticlă de vin din partea casei cu condiția să semnze în cartea de oaspeți a restaurantului. Florian se preface onorat sub ochii iubirii sale blonde. Imediat Laurențiu lansează ipoteza că a dat șpagă chelnerilor să-și impresioneze iubita. Alma n-a mîncat nimic toată ziua, iar mîncarea îi merge cu ghionturi, mai ales că îl are alături pe Liviu. Iar unde e Liviu e și Bicuță cu poveștile lui. De data asta Liviu are o poveste despre cum a găsit o pisică dormind în motorul de la mașină.
Cînd se închide restaurantul ne retragem la casele noastre. Liviu împreună cu soția la Maria, Florin la Șerban, iar noi la hotel. Pe drum luăm ceva sticle de vin, dar în cameră ne confruntăm c-o dilemă: n-avem tirbușon. Nu ne lăsăm biruiți, îl avem pe Silișteanu care le înfășoară în prosop și le izbește de pereți. Discuți peste discuții, încet încet ne retragem în camerele noastre. Sau ale ale altora. La ora șase dimineață, mai rezistau eroic subsemnatul, Alina și Dana Banu. Lucky me, isn.t it?

Și cu speranța că nu am suparat pe nimeni și că cei pe care i-am uitat o să mă ierte, am încălecat pe-un opel și m-am întors la muncă.