Joi seara.El a plecat.A dispărut purșisimplu.
Biletul de loto de trei milioane de euro se scurgea încet la bordură. Am stat și l-am privit cum se duce.
S-a oprit într-o moviliță de gunoi. M-am aplecat și am ridicat biletul! Fusese atât de bine strâns în pumn că nu s-a udat aproape deloc.
"Cum poți să arunci trei milioane de euro la canal?"
După o săptămână am mers cu jenă la sediul central al Loteriei și am omologat câștigul. Suma a fost depusă într-un cont(al nostru) pe numele meu și cu drept de scoatere și el. Am cerut confidențialitate totală și nu a aflat nimeni niciodată. Nici nu știu câți ani sunt de atunci. Mihai a disparut! Nici in VR(realitatea virtuală) cum zicea el, nu l-am găsit,nici pe chat-uri ,nici pe site-ul lui nu a mai postat nimic.
O fi murit? Inima imi spune ca nu. Încă îl iubesc.
Să dau citate atât de dragi lui:"singurătatea și timpul idealizeaza omul iubit, în lipsă". Fetița mea e o adolescentă frumoasă și atrăgătoare. Mă întreb adesea dacă e bine să îi dau sfaturile pe care mi le-a dat mama. A rămas singură la părinți iar eu singură, la patruzeci de ani. A cunoscut un bărbat si e indragostita pina peste urechi. Am eu dreptul să-i dau sfaturi? Mihai spunea că "soroc" în rusă, înseamnă patruzeci iar în română soroc de-a binelea. La anii ăștia mi-a venit sorocul. Am obosit să-l mai caut pe Mihai după ce am obosit să-l mai tot iert pe Costel. Mi-e somn! Adorm obosită și visez tot felul de fantasme.
E vineri. Nu am bani să-i iau fetii o rochiță superbă. E prea scumpă dar ea și-o dorește mult. E ca un vis și pune în valoare femeia din ea. Mâncăm amândouă în tăcere. Nu pot umbla la "contul comun".
Mihai m-ar certa că nu folosesc măcar dobânda.Narcisa mi-a făcut rost de bani și s-a dus și a și cumpărat mi-
nunea. Costel nu a mai trimes pensia alimentară de mult. Știu că-i e greu și că nu o avea de unde. Cineștie prin ce colț de lume o fi? M-au iubit doi bărbați, i-am iubit pe amândoi și am fost corectă cu amândoi. Nu am pe niciunul lângă mine. Azi îmi scot piciorul din ghips. Ce entorsă urâtă am avut! Gata, las ghipsul, las și cârja. Mihai mi-a scris o poezie cu două cârje. Intru pe site și o găsesc.
Chiar m-a iubit mult. Citesc șicomentariile
"vizitatorilor" și aflu că îl mai caută cineva.
Găsesc un număr de telefon al unui prieten ce-l caută.
Îl sun:"știi cum pot să dau de Mihai?"
"Nu știu nici eu, dar aștept".
"Mihai e cununat cu vesâșnicia, așa spunea, și l-am crezut".
Telefonul s-a închis și zgomotul de fond mi-a adus în urechi zgomotul pe care îl fac fulgii căzând pe zăpadă. E seară. Intru pe mess, apoi caut mersul trenurilor. M-a hotărât un gând: plec la mare.Nu am fost niciodată la mare iarna. Îmi pun în geantă scoica din pasul meu, cheița oxidată și o carte veche, de citit în tren. Mi-am luat bilet la ultimul vagon. Nu mă grăbesc. E vineri seara! Deschid cartea, încercând să-mi obosesc ochii, să pot adormi. Gara terminus e la mare. Dau paginile și găsesc o petală uscată. Oare cum era descântecul? O aprind! Ca o fetiță cu chibrituri,
aprind petala și ea se strânge sub căldura chibritului ca un fluture. Am adormit. Zgomotul roților, odihnitor,
este spart de o voce egală "c a p ă t d e l i n i e"
Ninge. Cobor cu capul plecat și apărat de gulerul ridicat. Fulgii cad ușor. Văd o urmă de pași singuratici, la marginea peronului; o urmez.
Caut o căsuță pe plaja pe care nu am văzut-o niciodată.
"Dacă dorești ceva foarte tare, tot universul va complota pentru tine".
Poate că cineva, acolo sus, o va face și o va așeza în calea mea. Am ajuns pe plajă. Din dreapta mea, o mogâldeață își plimba singurătatea într-un baston, pe lângă spuma cenusie a țărmului. Îmi doresc din tot sufletul să fie EL.
"Oare universul va complota?"
Bătrânul în baston mă salută, ridicându-și pălăria..
"Mihai!?"
Valurile îmi acoperă glasul. M-o fi auzit?
Bătrânul și-a îndreptat pașii către o baracă de pe țărm. Caut scoica în buzunar și mă rog strângând-o în pumn. Ajung la casa de pe țărm și înăuntru era lumina ce se zărea prin geamurile înghețate. Topesc ghiața cu buzele și închid un ochi să văd mai bine.
Un tip grizonat face dragoste cu o puștoică.
Câtă pasiune! Îmi cade o lacrimă ,care îngheață pe ochiul de geam. E deja luni dimineața.
Văd iar bătrânul cu baston.
"Ce zi e astăzi, domnule?"
"E vineri doamnă, e mereu vineri."