E cazul să aflu unde merg.
Prin ce locuri necunoscute voi păși
în această lume, dincolo de sine,
unde e lumina goală, unde sunt umbrele din mine.
Merg prin triste camere,
fantomatice amintiri,
vreau să aflu cine e alfa,
din ce carte horror a ieșit-
ce deformare a spiritului stă în spatele ei,
cine glumește cu mintea mea-
măștile cad, în spectacole cu dragoni,
țipete și urlete, păpuși furioase,
scena următoare ascunde un monolog
-îl voi cunoaște oare pe Dumnezeu?
alfa und omega, repetă corul,
alfa und omega, repetă actorul,
stop!
Unde mă aflu?
Cine ești?

Stai, ne cunoaștem?

Sunt alfa und omega,
personajul burlesc din orice carte horror,
îmi modific forma și misiunea,
nu căuta un sens, omule!

Te-am primit în show-ul meu, personaj de nimic,
mulțumește-mi acum.

Te-am căutat atâta timp, îngerul meu,
ce dezamăgire, ce decădere...
aș vrea să mă înalț în universul tău trist și gol,
cât aș vrea! însă sunt un biet nimic,
un om trist și gol, Doamne, ce repetiție jalnică!
O viață am ca să caut alfa und omega
și te-am găsit.

alfa und omega, e cântecul sordid al personajelor horror,
repetiția face parte din noi
am fugit de mine să te găsesc,
o, Doamne, ce final burlesc!
-aparte, Hamlet râde de tine,
aș vrea să fiu și eu ca tine,
eroul meu, isterie colectivă

se desparte lumea în două, marea în două,
proza în poezie, umorul de durere, grotescul de comic.

Cu un final neașteptat, alfa und omega
sunt surori din biblie, fetele autorului,
le-am promis o întâlnire mai târziu.