Da, și acum ar trebui să scriu despre iubire- e vedetă tema asta- are parte de multă publicitate...de fapt e doar o curvă ca și viața...Ce crezi, aș fi în stare să scriu despre ceva despre care nu știu nimic ?...de fapt, câteva noțiuni de teorie ambiguă îmi zboară spre ochiul stângaci dinspre urechea dreptace, dar tot nu știu nimic...practica asta mă omoară !
De ce să nu-mi forțez însă norocul meu bun de aruncat la vrăbii iarna- poate îi da prin cap că măcar acum ar putea să-mi sară în ajutor (să nu mă fac de râs în fața voastră)... ?
A, știu, of course !...voi scrie despre mine și tine- binomul clasic, fără șanse de a deveni cândva minunată făptură androginică...asta e ! Tu, o ființă fără țeluri, eu, un OM cu prea multe țeluri ca să-mi pese de tine ! Eu, o poartă stelară spre universul egocentric, tu, un vis negândit, o dorință nevoită...Noi, două imagini nevăzute decât prin ochii celor dintre lumi, fiecare ascunzându-și ghearele de celălalt- să-i putem place !
Nu te-am cântat niciodată, dar ți-am auzit versul mut în inima de piatra andeluviană zidită în temelii tâmpit încleștate de cuget amar ...nici nu știu de ce ai mai apărut încarcerat în tina putrezindă de procreație !?…
și ce-ai crezut, mă rog, că vei găsi ? Găzduire eterna într-un suflet tern ? Da, nu sper de fapt că tu mai crezi în cineva mai presus de sufletul tău rătăcit de ielele Muntelui Vis...ar fi o iluzie mult prea etonantă, chiar și pentru o poartă !
Nu m-ai vrut niciodată în fapt... un sălaș pentru trup, doar asta căutai ?
Ei bine, afla că în această poartă nu poți păși gol de suflet și plin de trup- ești mult prea greu de lut și de păcat arzând!
Good luck în poarta spre întuneric, cu puțin noroc, acolo intri și nud de spirit !
Au revoir !?