„scriitorul să descrie grădini imaginare cu broaște adevărate în ele” (Marianne Moore)




i se spunea Săbiuță – o derivație insuportabilă de la numele de Paloș, Nicolae Paloș din Brăila, fiu de cântăreț bisericesc și nepot de preot. Înalt, chibzuit și nefumător, își tundea părul scurt din cauza frunții nu prea înalte și a feții rotunde. Așadar, de ce i se zicea Săbiuță?
plecase de mult de tot să-și încerce norocul. Acum doar imaginea lui taică-său, dascălul Paloș – care-l condusese, gras și roșu, până la marginea sudică a parohiei, unde-i înapoiase geamantanul, îndreptându-și mâna rămasă liberă în direcția succesului: și chiar de-o fi cum vrem noi, tu să nu ne uiți, Nicule!
așa că Nicu o luase înspre gară; direcția altă parohie. Străbătuse centrul vechi și nu se oprise decât în târgul multașteptat; dar mai întâi trecuse cinșpe dealuri de porumb și trei poduri.

după-amiaza se înfierbântase bine. Lăsă tocul în călimară și trase mai aproape stacana cu vin, imitând gestul lui unchi-său, popa – ăla o smulgea bărbătește de pe pervaz, apoi ieșea să pocească mutra câinilor din curte cu bucăți de țiglă. Ba odată zvârr! cu toporul, de știrbise gardul de două uluci și găinile țuști! în cartier, de trebuise popa să-și trimită nevasta și copiii ei după cele zburătoare. Care de multe ori cotcodăceau printre blocuri și peste autostradă, până în curtea bisericii, de parcă le chema dascălul cu clopotele lui la vecernie.
sorbi îndelung limonada, cu coada ochiului la fetele primarului care tocmai scuturau de praf poarta din nuiele a primăriei. Îhâm! astea nici că găsesc altceva mai bun de făcut prin parohie. Adevărul e că, mai în fiece după-amiază pe la ceasul ăsta, apăreau gureșe și goale de nuri „să mai smulgă Paloșul dintre catastifele alea îmbâcsite”, iar el, bietul, care nu pregetase nici la grădinăresele din parohia lui unchi-său! Că și coana preuteasă cu copiii ei în drum spre fundul curții îi zvârlea câte un mă blegule, mă! de se burzuluia alb și imperial cocoșul bej urmărind-o profetic cu pliscul său neiertător. Într-acolo se îndrepta ea cu copiii ei, iar maică-sa o urma tăinuind la șale un cuțit mai nechibzuit decât numele popii.
și își zise că ho-ho! ce-ar mai chirăi mătușile parohiei să-l vadă pe Nicușorul lor strivit între două codane cu casă la strada mare, bașca două vaci cu cinșpe gâște de fiecare. Ar ciorovăi bacii și nánele mai ceva ca atunci când cu popa Paloș alergând după preuteasă și copiii ei să le dea sfinția-sa învățătură de minte și luminare de creier pentru nemilostivire și luare de gâturi la treij’ de găini numai și numai din ură față de cocoșul ăla întru toate catolic cu muierile. Și asta în ciuda soacră-sii care striga din mijlocul prăfăraiei că face ea reclamație la vlădică și-l lasă ea fără sutană.

își ordonă apoi frumos hârtiile pe biroul îngălbenit de soarele epuizat al comunei, după care împinse larg canaturile ferestrei. Toamna din curtea primăriei i se păru mult mai grețoasă decât cea de după gardul bisericii. Și totuși nu se mai înregistrase de multă vreme vreun deces în catastifele comunale. Prunele pârguite începuseră să pleoscăie în iarbă când Niculaie țâșni de pe buza ferestrei. În urma lui un deget bine îndoit ciocăni în ușă, sub clanță.

ehe! și ce mai psalmodia dascălul Paloș! nici o mirare că se bulucea lumea din piață dosind sacoșele burdușite cu cartofi pe sub stativele de lumânări. „Să stăm bine, să stăm bine, să stăm cu luare aminteee”, îndemna popa Paloș „sărumâna părinte!” și „Doamne ajută!” și „hai soro, ssst, cătinel! hai că-i musai să bag musacaua la cuptor”

după casa primarului, la trei sute de metri în linie dreaptă, cum nu se vede Brăila, Niculae își scutură praful de pe toate ghetele, bucurându-se mai întâi de păcăleala pe care le-o trage sătenilor: „iote, băăi, cum să-nalță pulberea! și să vezi acuma dihania de vântoasă!”. Și odată își trimite popa nevasta și copiii ei să tragă de clopote, numai puținel să mai țină furtuna în loc până strânge el și cu frate-său Paloș găinile de prin cartier și așază fricile pe făgașul lor – ca să nu râdă, Doamne feri, Săbiuță ăla notaru când o trece prin parohie...