Egalitatea e o falsă iluzie îți spun, sunt egal cu tine doar în pat când te las sa te urci cu papucii în picioare fară sa te demachiezi, râzând șmecheră cu buza de sus care tremură un pic de emoție sau de durere că ți-ai smuls cu penseta cele 2 fire rebele de păr încăpățănate ce ne deranjeză în timpul sărutului de noapte bună când îți verific pijamaua matăsoasă, nasturii bine închiși până la gât și dau de pasta de dinți din buzunare care se prelinge onctuoasă pe visul cu bunica fierbând magiun în oale smălțuite turqoaz și noi gonind să aducem zahăr din pivnița plină cu minuni, dându-ne brânci pe scări reci verzi de la inundații. Te întorci cu spatele la mine și nu știu dacă e provocare sau o simplă formă de expresie posterioară unor întâmplări de peste șolduri. Mă refer la privirile unor bărbați țintuite pe sânii tai, apoi coborâte spre mai jos ca să cerceteze ce ascunzi sub pliurile fustelor tale mini. Tu fentezi orice apropiere galantă cu un fluierat scurt și o piruetă abilă invațată de la șoferii de camioane. Nu vrei să faci copii, detești bărbații, specia asta explicit de insistentă în carnații pe care nu le pricepi. Preferi să te joci în ascuns cu păpuși din pluș și arlechini fara cap, rupând tot ce e legat de baieți încă de la vârsta pubertății cu pistrui și coșuri. Ai păstrat o singură amintire de la primul tău bal, o coroniță de flori galbene decorată cu insigne de aviator, o cauți uneori prin dulapuri ca să o calci în picioare pomenind printre dinți un anume cutare amic. Nu știu ce a fost între voi dar scrisorile parfumate pe care ți le trimete de ani și ani le ard în sobă fară sa le deschid, nu e corect să citești poșta altcuiva...