Vinicius catre Ligia:

“Ai fost vreodata, scumpa mea, cu familia lui Aulus la Antium? Daca nu, atunci voi fi fericit daca am sa ti-l pot arata candva. Inca de la Laurentum, incep sa se insire pe faleza vilele una dupa alta. Antiumul insusi nu-i decat un sir nesfarsit de palate si porticuri, ale caror coloane, pe vreme senina, se oglindesc in apa. Am si eu o vila aici, chiar langa apa un mic parc de maslini si chiparosi in spatele casei. Cand ma gandesc ca vila asta o sa fie candva a ta, marmurile ei imi par mai albe, gradinile mai racoroase si marea mai azurie. O, Ligia, ce bine e sa traiesti si sa iubesti ! Batranul Menicles, care ingrijeste de vila, a sadit pe sub tufele de mirt covoare de irisi. Cand i-am vazut, mi-a venit in minte casa lui Aulus, impluvium-ul si gradina in care am stat alaturi de tine. Si tie irisii astia au sa-ti aminteasca casa parinteasca, de aceea sunt sigur ca are sa-ti placa Antiumul si vila noastra. Imediat dupa sosire, am discutat cu Pavel in timpul pranzului. Am vorbit mult despre tine. Pe urma, el a inceput sa predice, iar eu l-am ascultat. Chiar daca as sti sa scriu ca Petronius, tot n-as reusi sa exprim tot ce-am simtit si gandit. Eu nu ma asteptam sa existe pe lume fericire, frumusete si impacare despre care oamenii sa nu fi stiut pana acum. Pastrez insa toate acestea si pentru convorbirile noastre, cand voi veni la Roma, in prima clipa libera. Spune-mi, cum poate sa existe pe pamant laolalta oameni ca Apostolul Petru, Pavel din Tars si imparatul? Te intreb pentru ca, dupa ce ascultasem pe Pavel, mi-am petrecut seara la Nero. Stii ce-am auzit acolo? Mai intai, si-a citit poemul sau despre distrugerea Troiei. A inceput apoi sa planga ca n-a vazut niciodata un oras arzand. Il invidiaza pe Priam si-l considera un om fericit tocmai pentru ca a putut contempla incendierea si pieirea cetatii natale. Auzindu-l, Tigellinus a zis : . Imparatul ii spuse ca-i prost. Cu totii incepura sa spuna ce tragedie nemaipomenita ar fi un astfel de spectacol, un asemenea oras, care a cucerit lumea, transformat in cenusa. Cezatul spuse ca astfel poemul lui ar intrece cantecul lui Homer. Pe urma, povesti cum ar reconstrui orasul, cum secolele urmatoare ar admira opera lui, fata de care ar pali si cele sapte minuni ale lumii. Ascultandu-l, convivii beti incepura sa strige : Iar el raspunse : . Eu, recunosc, ascultandu-l, am fost cuprins de neliniste, pentru ca in Roma te afli tu, carissima. Acum imi vine si mie sa rad de teama asta. Totusi, uite, ce i se poate nazari unui om din frica pentru dragostea lui. As prefera totusi ca locuinta lui Linus sa nu se afle intr-o straduta ingusta ca locuinta din Transtiberim, intr-un cartier locuit de o populatie straina, de care nu s-ar tine seama intr-un asemenea caz.. Mie nici palatele nu mi se par o locuinta demna de tine. As vrea sa nu-ti lipseasca nimicdin podoabele si confortul cu care te-ai obisnuit din copilarie. Muta-te in casa lui Aulus, Ligia mea. M-am gandit mult la asta. Daca imparatul ar fi in Roma, stirea acestei inapoieri ar putea intr-adevar sa ajunga prin sclavi la Palatin, sa atraga atentia asupra ta si persecutii pentru ca ai indraznit sa te impotrivesti vointei imparatului, insa el va ramane inca mult timp in Antium, iar cand se va intoarce, lumea are sa uite si sclavii n-au sa mai vorbeasca despre asta. Linus si Ursus pot locui cu tine. De altfel, sper ca inainte ca Palatinul sa-l vada pe imparat, tu, divina mea, vei locui in propria-ti casa, in Carinae. Binecuvantata va fi ziua, ora si clipa in care vei trece pragul casei mele si daca Christos pe care invat sa-l cunosc are sa faca asta, sa fie binecuvantat numele Lui. Am sa-l slujesc si am sa-mi dau pentru El viata si sangele. Nu spun bine : Il vom sluji amandoi, atat cat vom trai. Te iubesc din tot sufletul si te salut”.