Subsemnatul, Vasile G. Piscan, de profesiune fără, domiciliat în Câmpulung, jud. Muscel, strada Frații Golești nr. 112 că acum stau la cumnatu-meu de când am fost destrus de cutremur, căzându-mi tavanul în cap atât mie cât și întregii familii, - declar următoarele cu privire la ceea ce știu eu despre bătaia ce a avut loc între nea Gheorghe Diriviși, cârciumar din localitate domiciliat în cârciuma sa proprie (odăițili din dos) și domnul Petre Sfetcu de profesie dat afară de la primărie, unde nu știu ce-a fost dar știu că era domiciliat mai mult prin cârciumi, iar acum cu ora închiderii, nu mai știu pe unde(…). Eu subsemnatul fiind martor la această bătaie că eram chiar acolo și chiar am fost lovit cu colivia în ochi după cum poate spune și canarul care se afla în acea colivie fiind și el rănit cu un sifon în cap, declar următoarele cu privire la această bătaie jurând că nu minț și că nu sunt rudă cu nici una din părți.
Pe la orele opt seara mă aflam în cârciuma domnului Gheorghe Diriviși spre a lua o mică gustare de țuică fiind în trecere spre casă actualimente eu locuind la cumnatul meu în urma cutremurului de acum un an care ne-a căzut tavanul în cap și nu mai aveam unde.
Alte persoane se mai afla în local și alții ce luau mici gustări de țuică sau de vin nimeni nefiind însă beat sau pilit nefiind ora de așa ceva și toată lumea își vedea de treaba lor iar nea Gheorghe sta la tejghea ascultând la aparatul de radio căci era tocmai jurnalul sonor. La acest moment a intrat instantaneu în local, dl. Petre Sfetcu care se afla în stare de imberbitate după cum se va putea vedea, clătinându-se pe picioare și având pălăria pusă cu funda de la spate în față, încât am și râs când l-am văzut, dar nu de el, ci singur că așa mi-a venit în acel moment. Știindu-l toată lumea căci este un om progresiv și caută ceartă cu lumânarea, nimeni nu l-a băgat în seamă deși s-a apropiat de mai mulți locuitori ca să stea la masa lor dar aceștia l-au refuzat foarte frumos unii chiar înjurându-l că nu vrea să-i lase în pace. Drept care dl. Petre Sfetcu s-a așezat singur la masă și a cerut să i se dea o litră de țuică spre a o bea. Neprimind nici un răspuns a început să bată cu scrumela în masă de nu se mai auzea nici ce zice la radio lucru care inervându-l pe nea Gheorghe i-a comunicat că nu mai are țuică și că nu-i dă căci este beat. Auzind aceasta dl. Sfetcu s-a ridicat de la masă și s-a dus la tejghea, începând a vocifera din gură că de ce nu-l servește cu țuică, acesta fiind sabotaj și că-l va băga în lagăr dacă nu-i dă…
Foarte liniștit, nea Gheorghe i-a dat răspuns spunându-i că să nu zbiere așa că nu mai aude la aparat, la care numitul Sfetcu a zis niște vorbe foarte murdare despre aparatul de radio, alegându-se chiar și de lămpile lui. – „De ce vorbești dta. așa despre aparatul meu” i-a zis nea Gheorghe (…). „Ba te-njur și pe tine, dacă vreau” i-a răspuns Sfetcu și l-a și înjurat de rate dând cu pumnul în tejghea și răsturnând câteva pahare care se aflau martori acolo.
Foarte inervat de acest gest, nea Gheorghe i-a zis să părăsească localul ieșind afară că dacă nu, pune băieții să-l dea, ceea ce a și făcut îmbrâncindu-l foarte frumos că se opunea, până când scăpând din mâinile lor, a început să aplice diferite lovituri cu bastonul(…).
Când a dat cu scaunul nea Gheorghe de i-a distrus dantura nu știu, căci numitul Sfetcu urcându-se pe masă ca să scape, a luat colivia din perete și mi-a aruncat-o în figura mea și deci n-am putut să văd, dar știu atât că toate persoanele, când am deschis eu ochii, erau pline de sânge chiar și nea Gheorghe care-i curgea din nas și căuta satârul că nu știu ce zicea că vrea să facă cu el. Apoi a venit sergentul de post care făcând anchetă l-a trimes pe numitul Sfetcu cu o trăsură de jurnă, la spital, până i-o veni graiul la loc ca să declare ce știe și noi am fost duși la secse spre a declara ce-am văzut cu ocazia bătăii, adică-te martori de ocazie.
Aceasta este declarația mea pe care o subțiu ș-o semnez cu propria mea mână și altceva nu mai știu nimic.