În noaptea de 20 spre 21 aprilie anul care suntem s-au produs multe întâmplări despre care fac raport, neapărat să știți și dumneavoastră cum a fost să nu cadă spectrul de șomaj numai pe mine singurul cap de familie care sunt cu doi copii în plată și unul scăpat-bogdaproste- la ajutorul lui de handicapat.
Trenul accelerat 6403 din direcția Galați, cu respect vă raportez, a trimis vorbă la Mișcare că are întârziere 130 de minute. Eu care eram pe terasament cu steagu-n mână am ascultat cu răbdare toate cele ce le-a spus mulțimea de populație care cumpărase bilete și m-au strâns în colțul de răsărit al sălii de așteptare și au început să mă intenționeze cu tot felul de vorbe. Că lua-v-ar dracu pe toți, vreau să spun că l-a bagat și pe domnu’ ministru în aceeași oală, că salarii știți să cereți degeaba, să ne faceți pe noi să stăm prin gări, avem și noi treburi nu ne ducem la plimbări. Vă raportez că nu i-am crezut, doar era spre duminică și numai noi stăm la serviciu și la datorie în sfânta zi de odihnă. Că la capitaliștii ăia, vin ceferiștii și-și cer iertare numa’ dacă se-ntârzie trenul doua minute. Raportez , i-am intrebat:”Și cine vă opreste, bre, să vă duceți la ei?”. Un băiat cu pletele strânse coc la spate a ricoșat obraznic de mi s-a suit tot sângele pe cap:”Voi, bă tâmpiților că dacă am pleca cu containerele voastre, am ajunge la graniță peste cinci ani!”. Vă raportez iar din nou, n-avea dreptate, că eu într-o pauză de liniște am calculat cu tot cu marșă de întârzieri că într-o săptămână ajunge neapărat.
Și au inceput după aia să gesticuleze dând din mâini cu biletele în fața mea să-mi scoată ochii nu alta. Numa’doi n-aveau bilet și eu chiar am vrut să-i intreb de ce, da’ mi-a fost frică să nu torn gaz în foc știți cum se spune. Apoi au inceput să-și aducă aminte de starea impuțită a trenurilor, mama voastră de nași! hoți la drumul mare ce sunteți , cu respect vă raportez că așa au nominalizat ei despre noi.
Și pentru că eu, m-am implimentat din când în când în discuții că, mă-nțelegeti nu puteam sta ca mortu’ cu lumânarea în mână s-a încălzit treaba. Raportez că am simțit cu instinctul și am încercat să-mi fac retragerea că să-i liniștesc instantaneu. Dar tocmai când să mă evaporezez și eu s-a întâmplat să intre un bătrânel cu două valize-n mână, transpirat si roșu la față ca racul care a început să răcnească într-una că el vine tocmai de la Crasna pe jos si trenul nu l-a ajuns din urmă. Mi-am dat seama că vrea să vadă lumea că e în puteri la vârsta lui, da’ ce vină avem noi cefereul la problema asta? L-am trimis să-și cumpere pastică de aia albastră dar în spirit din glumă așa, și numa’ văd că vine spre mine o namilă de domn, că înainte să-mi pierd cunoștința chiar mă gândeam că ar fi bine să-l angajați, ajunge să umble la ceas fără afurisita de scară care se zgâlțâie din încheieturi și am căzut de atâtea ori de pe ea. Când a ajuns în fața mea m-a plesnit scurt de câteva ori. Și de aici, cu respect vă raportez că nu mai pot să raportez nemaiștiind desfășurările din jur. M-am trezit la spital că mă dusese frânarul Flocea, care având serviciul de zi și fiind de ieri beat adormise in vagonul de avarie, și apoi a fost martor la cele intâmplate. Mă impresionez că a dormit pe ciocanul de manevre că i-a ramas semn in barbă și doctorul chiar ne-a intrebat care pe care l-a adus dar și-a dat seama in cele din urmă că eu aveam o liziune deasupra sprâncenei de unde se șiroia sânge. A trebuit apoi să-i dau partea dumneavoastră de atenție din personalul de Frecăței pe care m-ați pus naș si tare mult m-ați ajutat cu asta, așa o inimă de bou mare ce aveți de v-ar ține Dumnezeu sănătos, unde să mai găsim noi ceferiștii locali așa o speță de șef, ca o mamă ca un tată pentru toți sărmanii!
Din concediul medical cu care m-a tratat de trei zile vă scriu acum, să vedeți ce s-a întâmplat. Cred că v-ați dat seama că sunt fără umbră de vină sau rușine asupra mea și a cefereului la toate cele ce s-au petrecut.
Vă salut cu respectul care se vede clar și din raport , să trăiți!