Opera de artă e o încercare uneori fără noimă de a cuprinde realitatea infinită în limitele unui tablou sau ale unei cărți. E o alegere. Dar alegerea este extraordinar de grea și în general catastrofală.

*

Și cum Martin îl întreba dacă între două ființe care se iubesc nu trebuie să fie totul clar, Bruno îi răspunse că atunci când e vorba de ființe omenești nu se poate spune aproape niciodată adevărul, fiindcă adevărul nu face altceva decât să aducă durere, tristețe și distrugere.

*

Dacă cineva s-a născut ca să facă ori să spună lucruri originale, nu va pierde nimic citind niște cărți... Și apoi, aici totul e nou, trăim pe un continent aparte și puternic, totul se dezvoltă într-un sens aparte...Și Faulkner i-a citit pe Joyce și pe Huxley, pe Dostoievski și pe Proust. Ce, ar vrea să existe originalitate totală și absolută? Nu există nici în artă, nici în nimic. Totul se construiește pe ceea ce exista și înainte. Nimic omenesc nu e pur.