cu suferința pe lângă soartă
câine la casa omului...

am mâinile reci pentru strunele ghitarei
duminicile prea sunt îngălbenite pentru a fi cu tine
ascult doar muzica ce ustură
citesc numai cărțile care zdrobesc capul șarpelui
privesc peisajele răsturnate involuntar de umărul meu –
celelalte atârnă ca niște tablouri anonime
pantera iluziilor pândește la colț
e atât de frumoasă încât i-am pregătit o cușcă
de câte ori mă înghite îi simt corpul fremătând
și prin ochii ei văd dezamăgirea

am degetele reci pentru strunele ghitarei
prea gol și epuizat pentru a fi cu tine