In spatele unei imagini fericite si implinite se ascunde un vid imens. Nu sunt inteleasa si nici acceptata. Nu mai vreau sa joc teatru … vreau sa pot fi eu…acel “eu” pe care nimeni nu-l cunoaste… acel “eu” pe care nimeni nu-l intelege…daca voi continua cu acest teatru , frustarea ma va macina , iar “EU” , adevaratul “eu” va disparea… Nimeni nu-si va aminti de mine , de egoul meu real… ma voi pierde intre frunzele de toamna , dusa de vantul jucaus in alte lumi , intre alti oameni , dar nu voi fi eu…va fi doar umbra mea…