fata de pe alee


cand se alinta pasea agale leganadu-se ca o rata .avea parul lung ca radacinile arborilor seculari si bratele, doua aripi albe le flutura ca doua steaguri de pace atarnate pe meterezele cetatii.din cand in cand zburda precum o vrabie pe bordura trotuarului pasea imperial printre oamenii marunti si nu stiu de ce aveam impresia ca nici macar nu-i vede.era un vultur ce din inalt privea ganganiile marunte...trecatorii, fara macar sa-i vada, fara sa-i auda, fara sa-i simta, parea o creatura surda si muta pasind intr-o lume care nu-i apartinea si careia nici macar nu voia sa-i apartina.Si parul ii siroia pe umeri curgea spumos pe spate si se pierdea undeva spre genunchi.Ochii ei verzi precum iarba te priveau nepasatori un vazator orb alunecand prin lume, peste lume, privirea ei se pierdea printre arbori cautand parca cuiburi de pasari.umbra ei se alungise cuprinsese cararea parea un arbore tavalit pe caldaram .
o urmaream cu privirea si gura mea voia sa o strige sunt aici! pentru tine sunt aici!priveste-ma hai apleaca-ti privirea nu vezi ma calci ma strivesti hai priveste-ma nu nu sunt pianul acela negru cu dintii albi de fildes, nu sunt niciunul dintre trandafirii aceia superbi pe care se odihnesc cohorte de fluturi, nu sunt nici albina aceea care iti bazaie la ureche, nu ! nu privi acolo! nu sunt pasarea aceia minuscula care scoate trilurile acelea inconfundabile, hei ai grija unde calci poti sa eviti si o banala furnica dar desi te impiedici de mine nu ma vezi, desi te strig de-mi vine sa-mi scuip plamanii nu-mi auzi strigatul disperat hei insensibilo nesimtitoareo unde mergi cand eu te chem cand inima mea e disperata sa te cunoasca ?