- Simbolul existentei nu stă scris pe perete. Intensificarea trăirilor adună lumini fără importanță.
- Cine vrei să-ți dea definiții? Și ce să faci cu ele ?
- Timpul, etapele tranzitorii ce răbufnesc atât de des. Pot să le pasez într-un coș...de... baschet.
- Aiurea...te pot eroda, până la desfințare.
- În care lume, în cea gri sau în cea întunecată ?
- Poate fi dominată și de lumini orbitoare. Ele strălucesc dar nu pentru tine, pot străluci și în van...
- Cum ramâne cu frumusețea clipei, cu emoțiile trăirilor?
- Se mai găsesc reci și cenușii, sordide, între cele două lumi.
- Dar îmi rămâne visul, pe ăsta nu mi-l poate lua nimeni.
- Alb-negru sau color ?
- Confuz...
- Visul neinspirat nu poate căuta virtuți, se complace în hățișuri.
- Bat la coarda sensibilă pentru reclădirea sistemului de referință.
- Ești conservat în haină fără substanță.
- Nu s-a prăbușit tot în jurul meu, mă simt viu încă.
- Simulare...
- Caut confruntări, aștept culoarea scânteietoare.
- E prea puțin... deziluzie... nu ajunge doar culoare.
- Dar ea este călăuza exitenței, am fost înzestrați cu ea.
- Albul poate deveni negru, roșu tot negru, tot învăluit în negru.
- Răsăritul le transformă din opace în transperante.
- E departe... nu i se vede conturul... doar elemente sacre îl mai poate regăsi.
- Simt ecoul atracției din răsărit.
- Cohorte de lumini invizibile. Lumi înghețate.
- Mai am nevoie de puțin timp și scap de singurătatea neagră.
- Iluzii depărtate între apusuri târzii și lumi fără contur.
- Voi înlănțui clipe în dorința de a respira bucurie, de a trăi.
- Euforie în baloan de săpun.
- Văd frânturi de azur, la orizont...
- Lanțul... ai uitat de el. Cum îl dezlegi ?
- Îl topește soarele violet, celălalt prag.
- Lovitura de grație e aproape, ultima veriga este cea mai strân...
- Soarele...! A răsărit...soarele !
- ...să...
- Adio, nesuferitule...