Aurorul tușește pe hîrtie, o mototolește. Se răzgîndește și o înscrie nouă. Completeză cu atenție toate campurile. Editorul o face ghemotoc și îi dă un bobîrnac spre "subiecte fierbinți". Acum intră în scenă primul personaj, se uită la titlul, la ea un pic, e poezie sau nu, la numele autorului, îl știu sau nu, îi face un comentariu scurt calduț și iese.
poet lezat: ce asta e poezie?
nimfa cu nuri: mie nu-mi place deloc poza.
poet recalcitrant: dacă nu o treci la proză trece-o la coș că tot nu face doi bani.
autor și editor mai vechi: steluță din partea mea pentru originalitatea spusei.
mahalagioacă fără sex(injurii filtrate postmoderniste)
alt poet frustrat: gargariseli...
In acest timp în alta parte a scenei de sau premii unor versuri sicofante.
Poetul scrie si așteaptă cu sufletul la gură o vorbuliță despre opera lui. Dintr-un colț prăfuit fideli cititori parcurg cu bucurie versurile tinerei speranțe.
Oameni maturi, băieți buni, ștrengari, șef de site, editoare se întrețin pe vechi catrene mototolite prin spațiu. Trei zile și trei nopți de polemici de-mi piere cheful să vă mai spun cum se sfârșesc răfuielile lor. Ca vărsatul de vânt cu semne de bube pe retina paginii web.
Nu avem nici o rubrică de help(ajutor)unde să înscriem o plângere că poezia iese pe nări poeților, că amorul propriu izbucnește ca acneea pe obrazul veșnic adolescentin al autorilor.
Genus irritabile vatum(tagma iritabilă a poeților)