Crezuse că durerea a plecat,fumase o țigară ,se așeză pe fotoliu și se detașa complet de ceea ce are în jur."Războaie nu mai sunt...cadavrele or să se descompună în curând și se vor face una cu pământul,rănile or să se vindece... păcat că vor rămâne cicatrici." O undă subțire de fum iese din țigara proaspăt aprinsă, fumul îi inundă plămânii și tușește sec, își miroase o șuviță de păr ce-i atingea obrazul și o îndepărtează cu silă de pe față,scutură scrumul de țigare pe mochetă și calcă cu papucul peste el.

-Să-ți iei dracu și pisica dacă tot pleci, e lafel de infectă că tine.

Un zgomot spart se auzi din bucătărie, nu schiță nici un gest

-Da o să o iau, vezi că am spart o farfurie...plec dacă asta vrei

Întoarse capul și îl privea cum își face bagajul,nici ea nu știa de ce îl alungă, o dureau lacrimile lui dar nu vroia să-i arate. Goli paharul de coniac dintr-o gură, își înmuie buzele cu limba și oftă adânc, el trecu prin spatele ei în cealaltă cameră...i-a auzit un suspin ce-i pică adânc în suflet. Își sprijini cotul pe genunchi și fruntea în palma”unde îmi e sufletul? și el ce vină are?”

-Eu sunt gata.... plec.

Își șterse o lacrimă cu colțul mânecii și închise ușor ușa în urma sa. A întins o mână după el, ar fi vrut să îl tragă înapoi dar era prea târziu, ușa se închisese. Își sprijini coatele pe măsuța de sticlă în care-și vedea imaginea reflectată și își întindea machiajul pe obraji

"A plecat, adică acum chiar a plecat...oare se va mai întoarce?.. nu, nu cred după tot ce i-am făcut...sunt o curvă asta sunt...o proasta”

Se ridică de pe fotoliu și se duse să se uite în urma lui, îl strigă cu glasul innabusit de suspine dar el nu mai era. Lăsase usa deschisă în cazul în care se întoarce și plecă până la magazinul din colțul străzii.

-Un kent lung te rog.

Întoarsă în cameră i se păru că aude zgomote în dormitor "oare s-a întors?” inima îi bătea în agonie,fugi în dormitor însă era gol. Căzu întinsă în patul în care dormeau împreună apoi se ridică instantaneu,se duse în sufragerie umplu un pahar de coniac și îl bău apoi încă unul, iar zgomotul din dormitor i se păru că îl aude din nou dar nu se duse, își aprinse o țigară și se admiră fumând în oglinda ce acoperea peretele ce dădea spre dormitor, trăgând cu ochiul intracolo curioasă de zgomotul ce se auzea din când în când.

-Crezi că nu știu că ești acolo? Þi ai trimis stafiile să mă bântuie

Râdea isteric în oglindă, goli sticla de coniac apoi o izbi de ogilnda care se sparse în mii de cioburi.

-Vin!!!!

Intră în dormitor, și își acoperii urechile cu palmele, căzu în genunchi și își trânti fruntea de marginea patului plângând isteric și implorând vocile amintirilor să-i dea pace.

-Și acum eu ce mă fac singură intre stafii?