Scena 1
Într-un magazin de lux pentru încălțăminte de femei. Patroana, Monica Popescu este o femeie trecută de 40 de ani. Intră nervoasă-n magazin și spune vânzătoarei Nina Ionescu:
-Astăzi nu avem vânzare de peste 5 milioane de lei, te paște o concediere de zile mari,Nino!
Nina Ionescu ,care era vânzătoare-n acest magazin de peste un an, știa placa șefei, spuse în gând;
-Să te ia naiba de parașută, m-ai terorizat cu aceste vorbe timp de un an. A venit iar nervoasă la magazin.
Monica o vede că face mărunt din buze și o întreabă:
-M-ai înjurat cumva?
Tresărind, Nina îi răspunse:
-Nu șefo, mă uitam ce bine-ți stă cu blugii acestia, arăți super.
Monica Popescu, fost recepționeră la un hotel din Mamaia, actualmente patroană, îi răspunse iritată:
-Lasă gargara că acum sosesc clienții. Tu te gândești doar la pârlitul de bărbat al tău. Te-a părăsit, a plecat cu proasta aia de Roza. Pagubă-n ciuperci, clopotari pe toate drumurile. Oameni cu caracter nu găsești.
Apare o clientă îmbrăcată modest, care dorește o pereche de pantofi. Alina Munteanu, fostă inginer chimist, lucrează astăzi ca profesor la o școală din mediul rural. Ea spuse vânzătoarei Nina ,care o măsura din cap-n picioare;
-Drăguto, te rog ,perechea aia roșie cu toc mic.
Nina îi spuse agitată:
-Doamnă ,sunt de piele, cred că nu dispuneți de bani ca să-i cumpărați?
Alina tare curioasă o întrebă:
-De unde știi dumnata că eu nu am bani să-mi cumpăr acei pantofi?
Strâmbând din nas, Nina-i răspunse:
-După bluza necălcată de pe dumneata și lipsa flecului de la pantoful din piciorul drept.
Apare patroana Monica ,spunându-i:
-Uite Doamnă, aceștia sunt din înlocuitori, vi se potrivesc excelent cu frumoșii cercei.
Alina Muntean,îi probă,scoase banii din portofel și plecă, trântind ușa de la intrare.
Monica-i spuse Ninei:
-Avem baftă de clienți second hand,cum a fost și țoapa asta, care a plecat.
După o jumătate de oră ,apăru cu o falcă-n cer și cu alta-n pământ Alina Munteanu, care le avertiză:
-Nu vă este rușine?
-Vindeți pantofi defecți, nu mai există nici un toc la acest pantof din înlocuitori.
Nina Ionescu, holbă niște ochi și spuse:
-Cucoano, duci lipsă de bărbat că ești așa isterică?
-Pantofii erau buni și nu se mai primesc înapoi.
Alina Munteanu o amenință:
-Mă duc să vă reclam la Protecția Consumatorului, să vedeți voi, amenzi pe capul vostru.
Apăru Monica Popescu, dându-se mare patroană, spuse;
-Schimbă , dragă pantofii acestei femei necăjite, să nu mai facă tămbălău.
Alina-i arătă cu degetul la obraz și spuse:
-Necăjită ești tu , parașuto!
Eu nu am bărbat-n casă, dar tu ai trei straturi de cremă pe față, nu te vede soțul tău că arăți ca o paiață.
Monica se pregătea să îi tragă o palmă, atunci apăru Nina care spuse:
-Dragă, șefa nu are bărbat, eu nu am, dacă zici sincer că nici tu nu ai, facem un sindicat al femeilor divorțate.
Scena 2
Toate trei proaspete prietene s-au întâlnit la o cafea . Cea care le-a invitat a fost Nina Ionescu. Aici după o mică bârfă, Monica le spuse:
-Sunt multe femei divorțate-n aceste vremuri și la nimeni nu a venit ideea să formeze un sindicat al acestor femei.
Alina Munteanu ,le spuse:
-La noi în Învățământ, cred că sunt cele mai multe femei divorțate. Avem meseia de așa natură, nici un bărbat nu ne mai suportă.
Monica,ca o filozoafă spuse:
-Idiotul meu de soț s-a încurcat cu fata prietenei mele cele mai bune. Merge și acum cu alte fete mult mai tinere decât actuala lui soției
Nina ,supărata ,le spuse :
-Copii mei zic : tatăl lor nu este decât un donator de spermă, nu-l interesează nimic, dar va veni ea și bătrânețea.
Alina, le anunță calmă:
-Spuneți unde stabilim sediul?
După ce stabilim sediul , ne ocupăm și de anunțul legat de membrele noastre de sindicat
Alina, le propuse următoarele:
-Putem deschide acel sediul al sindicatului la mine. Eu nu am copii, am doar un câine prietenos cu musafirii.
Monica replică:
-bine, am găsit sediul, dar anunțul despre acest sindicat îl dăm pe Internet, este mai modern decât la ziar.
Nina, sări de bucurie de pe scaun și le spuse;
-Este fain, eu am avut o prietenă care s-a căsătorit cu-n japonez la Osaka. A nimerit așa de bine că o duce ca-n rai ea cât si toți ai săi.
Timpul a trecut ca o săgeată iar peste un an rezultatul înființării acestui sindicat a fost următorul:
Sindicatul Divorțatelor avea 5ooo de membre din Constanța și împrejurimi. Toate aveau șepcuțe cu sigla S.l.D(SINDICATUL LIBER AL DIVORTATELOR). Plăteau cotizație lunar și erau într-o dispoziție de zile mari. Cele trei prietene au ajuns bogate însă amnezice- au uitat ca pe vremuri unele cochetau cu sărăcia.