O sală de clasă. Unii copii stau în bănci, alții se plimbă prin clasă. Se deschide ușa, intră o profesoară ținând la subraț un catalog mare. Se îndreaptă spre catedră. Elevii se așează repede fiecare în banca lui.

Profesoara:

- Bună ziua copii!

Elevii răspund în cor

- Bună ziua Doamna Profesoară!

Profesoara:

- Ia să văd întâi dacă sunteți toți. Îi privește peste ochelari. Da sunteți. Azi vom vorbi despre MEDIU. Popescu treci la tablă și scrie cu creta mare cuvântul mediu să vadă și cei din spate.

Se ridică un băiat se îndreaptă spre tablă, se preface că se împiedică, apoi se întoarce spre un coleg, îi dă un bobârnac peste umăr.

Copii râd; profesoara se încruntă. Popescu ajunge la tablă și scrie mare la mijlocul tablei: MEDIU

Popescu către profesoară:

- Atât?

Profesoara:

- Da. Treci la locul tău.

Popescu se așează în prima bancă pe piciorul unui coleg care stă cu el în afara băncii.

Profesoara:

- La locul tău am zis. Locul tău e pe piciorul lui Georgescu?

Elevul Georgescu îl împinge pe Popescu de pe piciorul lui.

Profesoara:

- Gata! Liniște vă rog. Am început ora. Vă jucați în pauză. Vreau să-mi spuneți ce știți voi despre mediu. O definiție pentru început

O elevă tunsă scurt ridică două degete.

Profesoara:

- Te ascult Dana:

Dana:

- Mediul este tot ce ne înconjoară.

Un băiețel scund cu ochelari ridică 2 degete.

Profesoara:

- Te ascult Damian.

Damian:

- Am văzut la televizor....

Popescu îl întrerupe:

- Ai descoperit că ai și televizor!

Profesoara:

- Popescu!

Popescu:

- Da Doamna Profesoară.

Profesoara

- Nu e frumos să întrerupi un om când vorbește.

Popescu:

- Păi Doamnă, Damian până acum începea orice propoziție cu : Am văzut pe Internet..... Acum a zis că a văzut la televizor. Și nu m-am putu abține să nu mă mir...

Damian:

- Internetul e o sursă importantă pentru diverse informații.

Popescu:

- Și dacă e așa important de ce nu ai găsit răspunsul pe Internet?

Damian:

- Pentru că nu am căutat pe internet cuvântul mediu. Sigur găsesc. Dar am văzut la televizor un documentar....

Popescu:

- Noroc că ți-au tăiat cei de la cablu accesul la Internet și te-ai uitat și tu la televizor...

Profesoara:

- Popescu, te dau afară.

Popescu:

- Nu mă dați, că plouă. Gata tac.

Damian (respiră adânc):

- În documentar era vorba despre distrugerile făcute de oameni asupra mediului înconjurător: tăierea copacilor, poluarea apelor....

Profesoara:

- Mulțumesc Damian. Ia loc. Altcineva.

O elevă cu multe agrafe prinse în cap, cu mărgele la gât, și brățări la mâini, ridică două degete.

Profesoara o vede și-i face semn să se ridice:

Adina Marcu:

Prin mediul înconjurător înțelegem....

Popescu:

- Farduri, creme, parfumuri, agrafe.....

Adina Marcu:

- Popescu ești un...

Profesoara:

- Domnișoara Adina ai grijă ce spui

Adina Marcu

- Dar Doamnă m-a întrerupt.

Profesoara: (oftează, îl ignoră pe Popescu și se adresează elevei):

- Continuă.

Adina Marcu:

- Prin mediul înconjurător înțelegem: aer, apă, copaci, animale...

Popescu:

- Antene parabolice!

Arată spre capul Adinei.

Ceilalți elevi râd ascunzându-se sub bănci.

Popescu:

- Nu vedeți Doamnă ce are în cap?! Nu mai are nevoie Damian de antenă parabolică! Se leagă de o agrafă din capul Adinei și gata. Are legătura la Internet.

Adina Marcu:

- Ești un....

Popescu:

- Și dacă –ți mai pui multe mărgele de lemn la gât rămânem și fără copaci, așa că undele vor avea cale liberă către monitorul lui.

Adina Marcu:

- Habar nu ai ce se poartă.

Profesoara:

- O fi Popescu obraznic, dar ceva dreptate are, domnișoară. Nu așa se vine la școală. Acele podoabe sunt pentru domnișoare mai mari, și în nici un caz pentru a veni cu ele la ore.

Adina Marcu:

- Le am de la sora mea. Ea merge cu ele la școală și nimeni nu-i zice nimic

Profesoara:

- La ce școală e sora ta?

Adina Marcu

- Nu este la Școală, este la liceul de arte.

Profesoara.

- Înțeleg că este mai mare. Dar liceul este tot școală să știi.

Adina Marcu:

- Are 18 ani.

Profesoară:

- O adevărată domniță. Dacă mă uit bine la tine parcă ai și ceva culoare pe la ochi.

Popescu:

- Se asortează cu cerul Doamna Profesoară. Se integrează în mediul înconjurător. Dacă vă uitați bine o să vedeți că are și genele făcute cu cărbune negru. Susține economia națională. Dă de lucru la mineri.

Adina Marcu (cu dispreț):

- Știu tu ce e aia economie națională.

Dana intervine:

- Am învățat la orele de geografie. Dacă ai veni mai des pe la școală ai afla și tu. Am aflat câte ceva și despre acetonă. Știi, e apa aia cu care-ți ștergi unghiile!

Profesoara indignată:

- Ai unghiile făcute!

Adina Marcu:

- Sunt doar lăcuite.

Dana maimuțărindu-se:

- La manichiuristă, că acasă nu-și potrivește bine forfecuța și nu iese bine conturul!!

Adina Marcu:

- Ești o invidioasă. Pe mine mă interesează să arăt bine.

Popescu:

- Bine că măcar arăți pe dinafară, că pe dinăuntru......

Adina Marcu (amenințător):

- Am să te spun părinților mei să știi!

Popescu:

- Și ce-o să-mi facă? Tu vii la școală din când în când, și atunci arăți ca pomul de Crăciun.

Profesoara:

- Eu zic să terminați! Aici avem de dezbătut o temă interesantă, zic eu.

Damian:

- Eu sunt curios ce știe Popescu despre mediu înconjurător?

Popescu:

- Multe. Eu mă duc duminica în parc. Au acolo un stadion și joc fotbal; pe velodrom mă plimb cu bicicleta, pe lac cu barca. Eu cred că asta înseamnă mediul înconjurător. Să mergi în natură să respiri aer curat.

Damian:

- Da, dar până în parc traversezi 10 străzi și la semafor așteptând înghiți gaze de eșapament. Acela mai e aer curat? Știi câte noxe emană o mașină în mers?

Popescu:

- Zi mă tu Internautule! Eu n-am stat să le măsor. Mă mai ustură ochii câteodată, dar când ajung în parc îmi trece.

Damian:

- Măsurarea se face zilnic cu anumite aparate. Când trec prea multe mașini odată aceste noxe depășesc limita admisă.

Adina Marcu:

- Dacă te dai așa deștept spune-ne ce sunt acele noxe.

Dana:

- Mirosuri urâte, praf, gaze. Tot ce nu ar trebui să conțină aerul pe care-l respirăm. Aceste ies în urma prelucrărilor industriale. Ca să scoată minunea aia de parfum pe care o folosești tu, se umple cerul de alte mirosuri urâte.

Popescu:

- Cad vulturii ca avioanele bombardate..

Adina Marcu:

- Iar vă luați de mine?

Dana:

- Nu de tine. De cei ca tine.

Adina Marcu:

- Și voiai să fim prietene!

Dana:

- Eu? Cu tine?

Adina Marcu:

- Nu m-ai întrebat tu de unde-mi cumpăr hainele?

Dana:

- Ca să știu să nu-mi cumpăr și eu. Prefer materiale naturale: in, bumbac, ai auzit de ele?

Adina Marcu:

- Nu știam că ești așa răutăcioasă. Hm! Nu mai vorbesc cu tine.

Profesoara:

- Eu zic să nu mai vorbiți deloc, în timpul orei. Pentru data viitoare să-mi faceți o compunere despre mediul înconjurător cu titlul :” Cum îl protejăm ca să respirăm”. Ați înțeles?

Elevii în cor:

- Daaaaa.

Se aude soneria ce anunță pauza.

Profesoara:

- Bună ziua, copii și aveți grijă să nu ridicați tot praful din covor pe perioada pauzei.

Își ia catalogul, și părăsește clasa.

Sfârșit.