Scriitor germano-baltic de limbă germană, unchiul filosofului Hermann Keyserling.
Contele Eduard von Keyserling se naște într-o familie nobilă germană ce se instalează la marginele Imperiului Prusac și a Imperiul Rus în regiunea Curlanda. Keyserling studiază dreptul,filosofia și istoria artei. Se îndepărtează de mediul său social și pleacă în Austria. Ajuns la München în 1875 participă la viața cercurilor literare și artistice. Unde se cunoaște cu Max Halbe, Ludwig Thoma, Frank Wedekind. Se îmbolnăvește de sifilis, suferă de paralizie și își pierde vederea, moare la München în 1918.
Primele sale opere sunt marcate de naturalism, pentru a evolua înspre o proză de factură impresionistă. Romanele sale au drept cadru Curlanda și pădurile sale, iar ca decor societatea aristocrației prusace care a guvernat această regiune până la începutul secolului XX. Narațiunea lui Keyserling se prin eleganța și subtilitatea stilului.Atmosfera prevalentă a romanelor sale este aceea a decadenței aristocrației și a ambianței fin-de-siècle.
În aprecierile sale Thomas Mann îl compară pe Keyserling cu Theodor Fontane: „aceeași distanțare... scepticism și resemnare... aceeași grație a dialogului...”
Principalele lui opere:Bunte Herzen (Inimi voioase), Wellen (Valuri), Dumala, nuvela Schwüle Tage (Zile de zăduf)
În traducerea românească a Marianei Lăzărescu au apărut următoarele opere: Kersta,nevasta soldatului; Dumala; Zile de zăduf; Case în amurg, în volumul „Case în amurg” la Editura Univers, 1985.
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri.
Texte Recomandate
