am dat și pagina-aceasta
minutare alunecă timpul
nu găsesc ritmul
nici culoarea ce venea dinspre pupă dezlegând vămile
e ca și cum aș citi un text care nu-mi spune nimic
(și atâta îngrămădire de litere!)
o viață searbădă obosită de ea însăși
mă-ntreb cum de mai are răbdare ziua s-o ia de la capăt?!

toate acele operații mentale pe care trebuie să le execuți într-o fracțiune de secundă
ca să scapi cu viață
(dar ce înseamnă de fapt ‘să scapi cu viață’?)
le-am uitat de mult

fac o baie de sânge rătăcirilor proprii în lumea-ți pestriță
3 zile de exil în moartea cuvintelor
încă 3 învățând alfabete
și iată-mă
temerară în inima golului
dar
ce-i de făcut
când gândurile încep să se audă?!