Daca as putea in noaptea asta sa ma desprind de mine insami, sa ma rup de propria-mi fiinta pentru a imprumuta macar pentru cateva ore zborul pasarilor catre cer...
Daca as putea in noaptea asta sa-mi zdrobesc trupul ca pe o teaca mult prea veche si sa-mi descatusesc sufletul de trecut, macar pentru a-i darui un singur vis in afara existentei sale...
Daca as putea in noaptea asta sa-mi inec cuvintele in linistea infricosatoare a unui moment de melancolie in care singuratatea si dorul nu mai sunt arme ce ranesc, ci doar farmece ce te alina...
Daca as putea in noaptea asta sa cuprind cu privirea toate tainele marii, sa aud toate freamatele de codru si toate vuietele vantului...as cere focului sa-mi arda radacinile vietii doar pentru a trai pe deplin o clipa de iubire.
Daca as putea in noaptea asta sa nu distrug prin minciuna o inima impatimita de speranta, de lumina...sa nu sfasii de viu un suflet infierbantat de dorinta...sa nu insel iubirea cu uar si viata cu moartea...
As putea dimineata ce vine sa mai zaresc la capul meu un inger palid de atata plans si atata durere, risipit in atata uitare si somn.