Am trecut prin multe bucurii și decepții
până am uns temerile cu miere,
m-am dedulcit pe palmele bătute
și am scăpat pâinea jos
de dragul cațelușei mele Cora.

Nici picat cu ceară
nu m-ar fi speriat ecoul cântat în prăpastie.

Am pășit printre intoleranțe
deghizat în omul pe placul tuturor
ca o apă liniștită printre sălcii,
abia apoi m-am lămurit
pentru ce-mi trebuie aceste zile și nopți,
să fac de pază la umbra gândului
când copiii-s plecați cu visele lor
și femeia așteaptă un semn pe buze.

Să nu te mai plângi de nimic, îmi spune,
să stai,
sa miroși mersul lumii,
să te îmbraci în hainele-i in fashion
cu pieptul plin de evenimente,
să nu-ți mai măsori umbra
ca pe o perdea la fereastră
într-o noapte cu lună plină.

Și, scrie frumos povestiri cu întâmplări,
să se bucure urmașii,
să știe cum am fost.