Mă amăgești adesea cu pulbere de stele,
Nu știi ca-s muritoare,și dorm mereu sub ele!
Mă infășori,frumoasă,în razele de luna
Dar,zorii sunt aproape,și razele-or să apună!
Îmi spui, că sunt divină.O lacrimă cerească,
Nu vezi, dureri la pîndă,stînd gata să lovească!
Mă urci,cu dulci săruturi,în umbre de abis
Nu crezi,că existența în sine,e un vis.
Culcați în iarba verde,să mă privești îți place
Nu știi,că moartea în iarbă,curînd ne va preface.