Gica

ÃŽn ograda la bunicul,
Își duc viata liniștit
Nouă rațe cucuiete
Ce întruna-s la pândit.
Pe bunicul...bunăoară
Căci doar el le-a învatat,
Cu brânzica si cu ouă
Și acum nu-i de scăpat.

Dimineața stau grămadă
Toate nouă-n ușa lui,
Și chiar dacă vrea să plece
Ele vin din urma lui.

Le iubeste mult bunicul
Și le dă mereu brânzică
Fiindca trebuie să crească
Chiar și rața cea mai mică

Dar într-una dintre zile
Nu știu cum s-a intâmplat
De-am călcat-o chiar pe Gica,
Vai,ce rău m-am suparat!
Rău s-a supărat și bunul
Caci acum din urma lui
Sunt doar opt dintre rațuste
Numa'Gica,nui și nui
Iar eu nu îndraznesc sa-i spui.