Mi-e așa dor de dragoste...si cui să spun...
Atât nomad gândul pe drum,cum să-l adun...
Printre ceteni și aluni
Printre ierbi,izvorul bun,
Printre liniști de natur,
Printre muzici de păduri,
Prin trifoi cu degeței
Ale mele prins pe ei,
Ciripiri de păsărei
Îmi fug ochii după ei,
Copăceii înfloriți,
Mugureii logodiți
De parfumuri amețiți;
Mă dezmierd prin flori de tei,
Tot pășesc pe alți cărări,
Plini de iarbă-acoperiți,
Nu las drumuri dezgoliți;
Mă așez sub un salcâm,
Închid ochi și mă închin,
Nu-mi uit Tat copacul meu,
Să îl pui la cas temei,
Să am undi să mă adun,
Cu-ale florile-i să-mi plâng,
Picături de salcâm nou,
Lacrimi calzi pe-obrazu meu,
Mă îmbată,mă-nfioară
Mă dezbină,mă omoară,
Mă-ndulcește-nveninează,
Mă ridică,mă coboară;
Stai trifoi pe sânul meu,
Stați brânduși în părul meu,
Toporași îmi faceți voal,
Peste trupul alb să-mi am,
Încălțată-n ierburi noi,
Întinsă pe un pat de moi,
Cu lumina împlinită,
De căldură-acoperită,
Multă,multă sărutare,
De natură-mbrățișare,
Privighetori lasă-ofrandă,
Din margareți frumoasă salbă,
În zbor atent ușor bătând,
Mi-o trec ușor pe după gât,
Și pielea suav sărute-mi,
De frumuseți și bun inunde-mi,
Ființa-mi singură,pierduta,
De natură adoptată.Renascuta.

3.01.2008