înstelează liniștea în prisacă
mierea zilei doarme în flori în urcioare
inima îmi iese fără cuvinte din piept
își întinde bătăile peste lucruri
paing sau pasăre călătoare

lip
lap
lipăie pliscul din firele verzi
înmărmurite la vederea nefirescului strai
coada ei lungă
de sânge
de raze
de frunze
pare o nesfârșită herghelie de cai
încremenită
în alergare

dezgheață ramurile floare de foc
lacrima iernii
lumina cea grea
țipă se zvârcolește mugurul din ea
înțurțurit între silabe

fântânile rotesc ora exactă
e anotimpul fugilor de-acasă
livezile
fânarele
dulăii
îmi dorm cu labele cu botul peste oase

îmi voi tăia măsuri de piele trupul
și mă voi bate-n cuie dându-vă de știre
că scrisu-acesta ce se scurge
prin perete
e un afiș în-tipărit cu slovă de psaltire

sub luna aceasta doarme vasile cel mare
ce de mic
a urât grădinile colcăind de poeți
și muzele cu batic
vioara fără arcuș
urciorul fără toartă
calul înhămat de soartă
fântâna fără cumpănă
ochiul fără gălbenuș

iar înstelează în vii viii
se trezesc să mă bea
încetul din vin
inima mea
bate
ora exactă a muzicii în declin