Sunt o salcie
Mângâiată de vânt.
Am înmugurit pentru prima dată
În ziua când m-ai respins...


Încă mai privesc oglinda transparentă a lacului
De la poalele mele
În speranța să vii aici,
Cum veneai și înainte,
Când eram o parte din tine.


Mi-am lăsat crengile
Să atârne în apă,
Să pot simți mâinile tale
Care nu m-au strâns în brațe.


Mi-e dor de atingerea ta
Pe care încă nu am simțit-o.


Noaptea nu pot să adorm
Te aștept să-mi spui
"Noapte Bună".


Însă nu pot plânge decât
Atunci când plouă
Pentru că nu mi-ai sărutat ochii
Și nu am lacrimi.


Te aștept...
Când o să vii, o să-ți spun MAMA
Poate mă vei auzi...