priveste meduza cum scuipa-n
pianul ramas fara corzi
de la parter taiat in bucati
nimeni nu-l mai poarta la piept
sonata sa s-a sfarsit intr-un susur
de sange strapuns de sifoniere

periplul meduzei ah ce meduza
las-o sa urce sprer lustra
intr-una ea va canta infundat
despre scamele aurii ale unicului
pur dar mort covor din casa
se poate ca bibelourile sa-ncerce
s-o aplaude dar ea se va retrage
din ruga lor pentru a-i nu fi
tentaculele atinse de noroi

-becule pogoara-te peste mine
nu stii ca eu te caut de milenii
sa-mi electrocutezi lama din coasta