Privesc la ea, așa cum stă cu tâmpla sprijinită-n palme...de parcă în spatele acestei palme și al șuvițelor ar încerca să-și apere intimitatea...e frumoasă, îmi zic...nu-i văd ochii...oare de ce poza aceasta în care nu i se văd ochii?...știe ea de ce...ma duc pe texte...am mai fost pe acolo...atunci îmi păreau altfel, așa, ca și cum ar fi tras cu o mână ceea ce respingea cu cealaltă...

" nici o vorba despre

gândul meu chiar face asta știi?"

...citesc și recitesc...ar vrea, parcă, să readucă ceva la lumină...plutesc, o dată cu ea, într-un univers intermediar...ceva mă copleșește, obosesc...
pauză de-o țigară...
reiau...iar și iar...acum e altceva...așa, ca un foc interior...

"din suflet ne-a crescut aceeași rugă"

citesc...ce talentată-i, doamne...uite, e deja esoterism...îmi vorbesc singură, în gand...de ce mă mir? foc, umbră, spirit...exilate aici, în trup de carne...

"îmi aprind umbra și o privesc cum arde
violent eroic fară sunet

și doamne, taci"

citesc și recitesc...e trecut de 12 noaptea...uite, e deja ziuă...ziua ei...

"e bine să lași spații albe în destin:
pentru atâtea cuvinte primești atâta tăcere"

La multi ani, Nia!