O iubire destramata


Avea dreptate ca trebuie sa fiu tare sa nu ma supar sau sa accept suferind ce veste imi da, dorea ca orce ar fi cand va implini 18 ani sa se duca la o manastire pentru un an,in acea clipa am simtit ca pica cerul pe mine, nu mai aveam nici cuvinte sa o intreb sa imi spuna din nou ce a zis ca nu imi credeau urechile. I-am zis ‘’ bine Ariana dar tu crezi ca daca te duci un an te vei mai intoarce dupa aceea, eu cred ca nu’’, si ea mi-a zis ca, cam asa este. Am intrebat-o daca face asta, cu mine ce se va intampla dupa tot ce a fost frumos, dupa tot ce am petrecut impreuna, si o intrebam ‘’de ce?’’. Ce motiv are, ce a putut sa o schimbe asa, dar singurul raspuns spus atunci a fost poate si putin hazardat ca asa simte ea,poate simtea ea ca decat sa ma faca mai tarziu sa sufar mai bine sa sufar atunci cand ranile puteau sa fie vindicate mai repede si poate consider acum ca avea dreptate.Dumnezeu a cerut-o pentru el si eu m-am impotrivit dar pana la urma tot EL avut de castigat,ea a disparut din viata mea.Dupa aceasta veste numai aveam chef de nimic imi treceau prin cap toate intamplarile petrecute impreuna, tocmai venise Niky si vorbea cu Ariana, eu eram langa ele dar parca eram dus pe alta lume, lacrimile imi inundau ochii si in fata lor mi se derula toate intamplarile frumoase din aceeea zi. Ariana ma mai intreba de vorba dar eu nu mai aveam putere sa vorbesc, numai puteam sa ma stapanesc, ma intreba daca mai vreau sa raman cu ea in aceste conditii, imi era greu sa ii dau un raspuns.
Numai judecam clar parca un traznet ma lovise si ma paralizase,ma gandeam si imi puneam intrebarii: de ce?, pt ce?,ce motiv?, ii fusesem alaturi si la bine si la greu, numai intelegeam nimic. Ariana mi-a dat de inteles ca din cauza parintilor face asta, dar eu ii spuneam ca nu are nici un rost ca lor tot nu le pasa si ca voi incerca sa o ajut cu tot ce se poate, si sa nu-i mai bage in seama, sa fie fericita ca eu ii voi fi mereu alaturi.
Dupace Niky a plecat, Ariana ma intrebat daca ma suparasem, de suparat nu ma suparasem dar dupa o astfel de veste cum credea ca pot sa ma simt. Trebuia sa plec la tara cu autobuzul care era pe la ora 7, dar nu mai stiam ce sa fac sa plec sa stau, doar incercam sa o conving ca nu are rost sa faca asta, ca orice s-ar intampla ii voi fi alaturi si ca regret enorm ca am adus-o inapoi cand a plecat de acasa, ca mai bine ii ramaneam alaturi. Ochii imi era inundati de lacrimii si numai puteam sa ma stapanesc, Ariana ma ruga sa nu mai plang, dar nu puteam mereu ma gandeam ca va pleca de langa mine si nu o voi mai putea strange in brate. S-a suparat pe mine ca ma intreba de vorba si eu nu ii raspundeam dar ea stia bine ca nu mai puteam, suspinam intruna si numai puteam nici sa respir de atat plans, parca vruiam sa mor sa iau cu mine tot ce a fost frumos si sa uit ultimile cuvinte spuse de Ariana.
A inceput si ea sa planga si numai vruia sa ma bage in seama, am rugat-o sa numai planga explicandu-i ca eu am motiv sa plang dar ea de ce, mi-a raspuns ca plange ca m-a facut sa tin prea mult la ea si voi suferii si ca nu vrea sa ma vada asa.I-am zis ca daca ea crede ca acolo se va simti bine, cu mine ce se va intampla, cum va crede ea ca dupa tot ce a fost frumos, dupa tot ce am petrecut impreuna, ea reprezentand tot ce am eu mai drag pe lume,eu voi trece cu vederea, de ce vrea sa–mi faca asta? Imi venea in minte o zicala’’ Dumnezeu mi-te-a dat, Dumnezeu mi-te-ia’’,dar nu pot sa cred o iubesc, fara ea viata mea nu mai are nici un rost.
Am stat unul langa altu, tremuram de numai stiam de noi caci era un ger afara eram in luna octombrie, vruiam sa o iau in brate dar ea nu mai vruia, plangeam amandoi si dardaiam dar nu ne pasa eram parca pe alta lume. I-am explicat ca langa ea sunt fericit, cand ma vede suparat sau ne avand chef de vorba nu este din cauza ei ci sunt asa din cauza problemelor de acasa, si doar cand sunt langa ea simt ca mai am un sprijin, ca mai am pentru ce trai. Toata aceasta viata blestemata, asa chinuita m-a facut sa nu ma mai gandesc la nimic caci viata nu mai conta, dar odata cu aparitia ei totul s-a schimbat, alaturi de ea merit sa traiesc, sa ma distrez, sa fiu bucuros ca o am alaturi si o sa fim mereu fericiti.
Dupa ce toti ma refuza, dupa ce toti ma alunga, dupa ce toti ma privesc cu ura, doar ea ma iubeste, doar ea imi este alaturi, doar ea ma face sa traiesc si pentru asta ii multumesc. Ariana iti multumesc ca mai ajutat si la bine si la greu, iti multumesc ca mai facut fericit, iti multumesc ca mai iubit, iti multumesc ca mai facut sa cunosc si partea fericita a vietii, iti multumesc ca dupa tot ce ti-am facut mi-ai fost alaturi si intr-un final iti multumesc caci sper ca nu mei vei uita.Te iubesc Ariana si te pup dulce ingerasul meu cu cornite, ratusca mea, puisorul meu, iubitelul meu, printesa mea sunt cuvintele spuse atunci si pe care cu mare drag i le-as spune si acum. Am rugat-o sa nu ma uite si sa nu uite tot ce a fost frumos intre noi si ca am iubit-o si mereu o voi iubi. Mi-a zis sa plec ca vrea sa se duca acasa, i-am zis sa se duca ca eu raman ca nu mai are rost sa ma grabesc ca este destul timp pana voi ajunge acasa daca voi mai ajunge. Ariana mi-a zis ca nu are rost sa tremur pe acolo si sa ma duc la gara ca poate gasesc ocazie, dar eu chiar daca tremuram de imi clanteneau dinti in gura nu vruiam sa plec caci o iubeam si vruiam sa o strang in brate sa ma incalzesc cu ea.
Pana la urma Ariana m-a luat in brate si impreuna am incercat sa ne incalzim, plansese si ea de numai putea sa respire, am strans-o in brate si i-am zis ca nu plec pana nu o vad ca se va calma si ca-i voi fi alaturi, am rugat-o cand ajunge acasa sa se culce sa nu mai planga. Am mai stat impreuna pana am observant eu ca Ariana se linistise si isi revenise, am condus-o pana in apropierea casei, in coltul ulitei sale ne-am oprit am sarutat-o si am rugat-o sa imi promita ca nu va mai plange spunandu-i ca ne vo intalni luni dimineata.Am mai strans-o odata in brate sarutand-o cu drag si i-am spus inca odata noapte buna, ea spundu-mi noapte buna ingeras cum zicea ca imi zice in fiecare seara si imi saruta poza.Desi tremuram de numai puteam sa stam in picioare nu mai vruiam sa ne despartim, dar i-am zis sa se duca acasa ca e cald in camera si chiar daca nu voi fi langa ea se va incalzi,inca odata i-am zis noapte buna si vise placute ingerasul meu cu cornite si ne-am despartit amandoi cu lacrimii in ochii dar incercand sa nu se observe.
Desi imi promisese ca nu mai plange nu s-a tinut de promisiune caci mi-a spus luni dimineata ca plans pana cand a adormit, cam asa am facut si eu, am plans tot drumul de la Simnic pana la gara si de la gara pana in Craiovita, caci nu aveam tren sa plec la tara si la baba nu puteam sa ma duc caci ii spusesem ca plec la tara si era si tarziu.