simțeam ceva ca un punct pe aură/ acolo
ieșise din fir poetul
singura rotită
soarta
pe-o rețetă tragico(s)mică

tot ca ea înșiră amar
pe foaia fetei
pe foaia mea
dresul singurătății

(ea nu se vindecă)

cuvântul își caută o ramă
în care
să încapă lumina
poeziei ce vrea
stolul în picaj

antigravitație

*se ia un tetraedru, se notează fiecare unghi întro secvență abc. se trasează cele doisprezece înălțimi, apoi se încercuiesc intersecțiile. pe dinauntru se mijlocește marea dragoste de viață ce poate fi luată in doze și doxe an de an, ca un mic dejun fără taine.