E timp trecut și picură...nefiresc timpului
deschid sertarul din sufletu-mi învolburat,
trist, îngîndurat, gemând de dor
strâng în căușul palmelor, doar
acele secunde aurii și verzi,
senine, fierbinți și pline de păcat
Colțul pătrat al ochiului stâng
picură și el odata cu vremea, dar invers ei
Între trecut și prezent o mare de picuri
țesând în juru-mi zăgaz adânc
Mă doare gând, mă dor pleoape grele
ochi ce privesc lăuntric...
e loc dureros de unde femeia
a fost luată. Simt
Și doare tot, până la ultimul picur.