Zilele astea a avut loc la Cotroceni o întâlnire savuroasă între deținătorul centurii de tătuc al României și mare organizator de ambuscade politice pentru gugufi, dl. Traian Băsescu și doi dintre chalangerii săi, clientul Vasile Ponta, om între doctori și doctor între oameni, și o făptură de sex feminin cu privirile speriate, cunoștințe neclare și atitudinea înțepată, probabil tot un fel de doctor, doamna ministru Ioana Petrescu.
Prilejul discuției a fost promulgarea sau nu a unei legi, votată de parlament cu profesionalismul și discernământul caracteristice, prin care, cu scopul ca tot românul să fie bine și România să prospere, guvernul, cu bărbăția politică caracteristică, dorește să reducă, taman acum înainte de alegeri, niște taxe.
Bineînțeles însă, că domnul președinte, deși și el dorește ca România să fie bine și tot românul să prospere, nu poate semna această promulgare atâta vreme cât lucrurile nu i se explică punct cu punct, cu calmul și competența cu care, la vremea lui, Boc le explica și nici nu poate tolera găuri neacoperite măcar în măsura în care le tolera la Udrea.
În context faptul că doamna ministru este economist nu prea avea cum fi de ajutor.
În înțelegerea mea economiștii sunt persoane pline de cunoștințe, titluri și competențe, adesea cu convingeri clare despre ce e bine de făcut precum și cu explicații ulterioare coerente privind motivul pentru care de fapt nimic din ceea ce s-a făcut nu a fost bine. Dar principala vulnerabilitate a unui economist se dovedește a fi expunerea la întrebări concrete de tipul „de unde luați banii” la care nici doamna ministru, ca nici vreun alt economist mai hârșâit de altfel, nu au cum răspunde.
De fapt, dacă stai să te gândești mai bine, de unde dracu se iau an de an toții banii ăștia care fac parte din „deficitul bugetar”?
Față de mine care nu pot trăi nici măcar o lună experiența traiului cu deficit bugetar, de frica benzinarilor, operatorilor de telefonie și administratorului blocului, Românica pare că se descurcă mult mai bine.
De fapt dacă stai să meditezi o clipă constați că banii statului sunt asemănători și au cam același traseu cu apa din natură, respectiv se evaporă din taxele și impozitele pentru care facem cozi să le plătim la timp, se acumulează ca niște nori bugetari din care se revarsă în rafale în autostrăzi ce nu vor fi vreodată terminate, palmieri stradali sau alte bazaconii, ning sub forma vilelor sau îngheață în conturile off shore ale politicienilor și celorlalți băieți deștepți.
Nu a fost cinstit din partea lui Băsescu să pună, pentru prima oară în carieră, toate acele întrebări după cum nu a fost profesionist din partea ministrului finanțelor (chiar dacă se vede de la o poștă că-i vorba de un ministru la mișto) să nu aibă nici cel mai mic răspuns adecvat pregătit.
Întâlnirea a avut desigur comicul așteptat, dacă am putea face abstracție de tragismul unei țări cu astfel de președinte, prim ministru și ministru de finanțe.