peștele de azi îl înghite pe cel de ieri peștele de mâine-l înghite pe cel de azi... așa și gândurile se înghit unele pe celelalte... ce zici de întâmplarea de azi cea mai nostimă ființă întâlnită dimineața pe plajă a fost o furnică cu aripi care luase un vierme și-l purta sub ea să-i găsească adăpost și plecase de sub umbrela vecină și-a venit sub umbrela mea unde crezi că a găsit adăpost între papucii mei de plajă... spune și tu din milioanele de variante și-a găsit loc exact între papucii mei și mi-am adus aminte de-o altă furnică ce se plimba printre picioarele oamenilor de lângă Biserica din lemn și mă gândeam că se va opri lângă piciorul doamnei din fața mea și doamna va călca furnica... apoi mi-am zis că nu are cum să fie chiar cum gândesc și dacă-i spun doamnei crede că vreau să-i atrag atenția asupra mea culmea... femeia a mișcat piciorul și-a strivit furnica...

iar doamna de sub prima umbrelă de care ziceam semăna cu tine și i-am spus că furnica-i la mine între papuci și-a venit a ridicat papucii mei albi de cretă și i-a arătat și fetiței ei... și fetița a alergat la un copil și nu era nimeni altul decât copilul femeii cu crocodil și copil... și le-am spus să stea un pic să le fac o fotografie să-ți trimit să vezi că-ți seamănă... și toate se leagă din ce-ți spun de nu mai știi ce este important de luat în seamă... despre femeia cu crocodil și copil începusem să-ți povestesc că l-a visat pe Dumitru Mazilu că i-a dresat crocodilu...

mă las târât într-o poveste în care vidul este full
sunt partea părții din poveste și joc în rolul de credul
am refăcut în seara asta din rolurile de-nceput
și parcă nu mai știu cum este să cânți când ești copilul mut

luminile se sting în parte din umbre lungi se nasc păreri și-n amintirile deșarte se strâng cohorte de tăceri și-ntr-o tăcere dintr-o seară dintr-o părere de năduf se răsturna într-o trăsură ca o corabie cu duh cânta de-acum amurgul serii și-n el un greier și-un cimpoi
din valuri veșnice de mare tresar adâncuri vechi și noi tu pufăi dintr-o pipă veche ce ți-o dăduse-un marinar ce se trăgea din viță veche și-acum era cel mai hoinar

fac gândului de azi escală și-l las să-l plimbi prin visul tău eu mă rugam să crească seara și vântul să înalțe zmeu tu strigi la mine a chemare să vin la cina pregătită dar eu sunt de acum în valuri într-o cântare-abia șoptită și pescărușii dau ocolul unei movile între scoici se sting lumini și dintr-o carte ieși copilul unei doici mă las târât într-o poveste în care vidul este full sunt partea părții din poveste și joc în rolul de credul am refăcut în seara asta din rolurile de-nceput și parcă nu mai știu cum este să cânți când ești copilul mut.........
mâine seară gemenele Ponna și Dorruța împlinesc 5 ani!

Constanța, 30 iulie, 2008