în schimb eu am murit într-un stol. eram unul dintre pescărușii pierduți în largul unei mări imaginate de tine. mă izbeam de pereții verzui. noi toți ne izbeam de iluzie ca de un zid.

dimineața m-au găsit înecată. s-au mirat puțin. zâmbeam. eram fără seamăn. era înfricoșător de multă fericire pe chipul meu de pasăre. s-a zvonit că ar fi prea mult zbor în toată această tragică poveste. unii își făceau cruci cu limba în cerul gurii. alții se temeau să nu le cadă părul. scuipau în sân.

cred că am știut întotdeauna că nu voi muri singură. de când ai plecat cu întreaga lume și mi-ai lăsat aripa ta sub pernă. știam că se vor aduna zilele și că voi muri într-un stol.